“`html
Soldații Ruși, Întorși din Captivitate: Călcarea Drepturilor Omului în Favoarea Războiului
Un scandal de proporții epocale, auziți bine, militarii ruși care s-au întors acasă, după ce au trecut prin infernul captivitații sunt, vai și amar, reîntorși în unitățile militare, fără a avea măcar o clipă pentru o îmbrățișare cu familiile lor, ceea ce este, după cum susțin unii, o încălcare flagrantă a Convenției de la Geneva, dar na, cine mai dă două parale pe regulile întocmite cu zeci de ani în urmă, nu-i așa?
Conform celor relatate de activiștii mișcării „Idite lesom”, care se aruncă în lupta pentru drepturile omului, bărbații, chiar și cei răniți, sunt trimiși direct pe front, ca și cum ar fi fost la o picătură de sudură pe un șantier de construcții, fără să aibă parte de măcar un „servus” din partea familiilor lor, mă întreb dacă și familiile sunt conștiente ce se întâmplă cu fiii lor, dar hey, se pare că asemenea detalii nu sunt importante în salvarea țării.
Ei bine, ceea ce e și mai halucinant, spune avocatul Maxim Grebeniuk, e că Ministerul Apărării folosește o „lacună” în regimul Convenției, demonstrând astfel că cineva chiar se străduiește să reînvie termenul de „găselniță legală”, adică, teoretic, deși este interzis, totuși, ca să nu te „prinzi” în capcană, poate chiar și ei cred că oamenii sunt doar cifre pe un tabel, care trebuie să se reîntoarcă la muncă brutală și sinistră fără a respira un pic de aer proaspăt înainte.
Cei care supraviețuiesc în prea multă habarnistă, ca bine a zis un activist, sunt lăsați să „-se străduiască singuri” în această bătălie, adică în principiu să se roage pentru o examinare medicală, altfel, s-ar putea să dispară pe front precum umbrele rupte de soare.
Problema asta, aiurea de tot, nu e una recentă, de parcă ar fi un episod uitat al unei serii de horror; în 2024, zice-se că doi mobilizați au fost văzuți săpând tranșee la o lună după schimb, iar unele voci, nu știu dacă ale adulatorilor sau criticilor, se aud, cum că recruții unde se așteptau să fie duși acasă, au fost trimiși glonț înapoi în unitățile lor spre o moarte sigură, ca-n poveștile groaznice pe care și le spun copiii la foc.
În plus, pe 16 mai, se știe, delegația rusă și cea ucraineană au convenit să facă un schimb „1.000 la 1.000”, dar ah, ce ironie a sorții, rezultatul acestui schimb a fost un fiasco total, și pe bună dreptate, fiindcă gurile răutăcioase din ambii colțuri de război s-au umplut de critici, iar un colonel proeminent de la Brigada Azov a adus acuzații de rușine, zicând că nu a fost inclus niciun soldat Azov, dar cine știe, poate că de fapt s-a făcut troc fără să se întrebe un „de ce?”.
Ca să nu mai vorbim de faptul că, bombardate de infomații contradictorii, unele dintre persoanele returnate de Rusia către Ucraina, în contrastul absurd al sorții, erau de fapt foști deținuți care trebuiau deportați! Zeii, unde am ajuns, hainele de război îmbrăcate de foști prizonieri să se transforme în câte un blestem pe capul altora! Să fie oare totul un plan bine gândit, cine știe?
“`
