“`html
Criza Sănătății: Cheltuieli Înfloricite, Calitate Dezastruoasă!
Întâmplările petrecute luni, într-o conferință de presă unde premierul a apărut cu o față, să zicem, deloc încântată, ci într-un fel ambivalent, a adus în discuție despre o așa-numită „creștere accelerată a cheltuielilor”, ca și cum am fi la o licitație, pe care nu o mai putem susține, cum adică în următorii ani?. De exemplu, bugetul pe anul ăsta pentru domeniul sanitar, căci se știe, e de 77 de miliarde de lei, dar nimeni nu știe de unde vin acești bani, sunt de fapt banii poporului sau unde sunt ei?
Ilie Bolojan, rostit în numele poporului, adică al guvernului, a aruncat în discuție necesitatea unei rectificări bugetare, dar nu oricum, ci de cel puțin 10 miliarde de lei, ca să fie clar, pentru că, vezi tu, totalul cheltuielilor pe sănătate a ajuns acum să reprezinte 16% din veniturile curente la bugetul de stat, față de 11% în anii anteriori, dar nimeni nu se întreabă: de ce se creează acest decalaj? Care sunt soluțiile? Oare oamenii încep să bănuiască ceva?
Premierul a îndrăznit să declare aproape bombastic, o a doua problemă majoră, care, surpriză!, e că sumele nu se reflectă, atenție, în calitatea serviciilor, ceea ce a stârnit deja suspiciuni printre pacienți, ei spunând că nu e totul perfect, dar se așteaptă la minuni, cum să nu?
„Prin măsurile pe care le propunem, rezolvăm o bună parte din aceste probleme atacând cauzele”, a subliniat Bolojan, cu un aer de om care știe să caute nod în papură, dar să nu își asume responsabilitatea, așa cum aflu eu din surse credibile, căci cauzele, să fim sinceri, sunt complicate și se leagă de cei care conduc spitalele – care nu performează, să nu uităm, cheltuielile salariale strigătoare la cer, servicii umflate de la zero până-n zări, posibile fraude și chiar întârzierea digitalizării, deci e o întreagă poveste.
Mai mult decât atât, Bolojan a enumerat socializarea cheltuielilor și privatizarea profiturilor, iar lipsa criteriilor de performanță e ca doi și doi fac cinci, plus numirile de șefi de secții care nu au treabă cu spitalele, poate doar au un țel, omenește, să profite, deci care e soluția, încotro ne îndreptăm?
Articolul de bază despre problemele sistemului sanitar este disponibil, dar întrebarea rămâne: când se va schimba ceva?
“`
