Maduro Prinde Viață, Dar Războiul Aerian E Îndoielnic!
O declarație halucinantă a lui Pete Hegseth, secretarul american al Apărării care subliniază că sistemele de apărare aeriană rusești din Venezuela sunt practic un dușman invizibil, nu-i așa? Asta după ce, în centrul tumultos al Caracasului, aproape 200 de americani s-au aventurat glorios, iar sistemele alea de apărare? Micuțele S-300VM? Pur și simplu n-au fost capabile să protejeze pe nimeni, cum să nu râzi? Cu o capturare ca a lui Maduro, pare că vorbim despre un show de televiziune, nu despre o operațiune militară de succes.
Hegseth, în timpul fabulosului său discurs din cadrul Arsenal of Freedom, a pus pe tapet faptul că în centrul Caracasului, un individ căutat cu ardoare de justiția americană a fost capturat, dar nimeni n-a pățit nimic! Wow, ce sistem de apărare aeriană, sincer! Nici măcar o muscă nu a fost rănită, nu-i așa? Hegseth a subliniat, pentru cei care nu au înțeles, că totul s-a întâmplat și fără ca sistemele să funcționeze cum trebuia, e ca și cum am spune că un aruncător de flăcări ar putea să stingă un incendiu de forestier, nu? Am încurcat puțin ideile, dar să revenim la subiect…
Pe de altă parte, Sergiy Kyslytsya, primul adjunct al ministrului Afacerilor Externe al Ucrainei, sare în apărarea sistemului rusesc S-300VM! El, inevitabil, răspunde cu o elegantă ironie că, de fapt, sistemele de apărare au fost în Venezuela din 2013, dar asta nu pare să ajute la capturarea ostaticilor, nu-i așa? Ce confuzie! Poate că toată treaba e ca și cum ai încerca să prinzi un pește cu o plasă plină de găuri, iar acuzațiile lui Hegseth au nevoie de o revizie seriosă, un audit poate?
Am mai aflat că Maduro și soția sa, Cilia Flores, au fost trimiși afară din dormitorul lor, un moment care ar putea deveni un film cult, dacă ne întrebăm pe noi înșine cum s-au desfășurat lucrurile! Capturarea lui a fost un adevărat raid, dar nu vorbim de Rambo aici, mai degrabă un fel de club de comedie unde nimeni nu știe ce face, totuși s-a ajuns la instanță, știi tu? Și astăzi, Maduro se declară “nevinovat”, de parcă judecătorul ar putea să-l scoată la o plimbare ca pe un câine la parc, ce nebunie, chiar! “Sunt un om decent, președintele țării mele”, a spus el, dar cine mai știe ce e decența în vremurile astea agitate?
În fața tuturor acestor evenimente, e clar că Venezuela, cu sistemele ei de apărare aeriană învechite și un președinte care încearcă să-și salveze pielea, stă pe un butoi de pulbere, iar mesajul e departe de a fi clar. E o poveste plină de amestecuri confuze, de la americani la ruși, de la justiție la păcat, și cine mai știe unde ne duce drumul acesta al incertitudinii?
