“`html
O lume singură: o criză a sănătății publice în umbra tehnologiei
Păi, uite așa, un nou raport de la Organizația Mondială a Sănătății ne arată un adevăr alarmant, oh, așa este, singurătatea este o problemă mondială, care afectează una din șase persoane, iar efectele sunt nu doar în mintea noastră, ci și în realitate, cum ar fi… că în fiecare oră, nu una, ci circa 100 de oameni pleacă dintre noi din cauza izolării sociale, scrie publicația, o sursă deloc de neglijat – Ukrainska Pravda.
Totuși, în continuare, hai să vorbim despre adolescenți și tineri, da, că ei sunt cei mai afectați, hai să nu ne ascundem după deget, „singurătatea nu e doar o emoție, pff, ci un risc major pentru sănătate”, spun experții, care probabil au ceva studii în spate. Deci, un studiu, știi tu, publicat la data de 30 iunie 2025, care a cercetat date între anii 2014 și 2023, arată că 16% din populație se simte singură, fiecare a șasea persoană, nu-i așa ciudat?
Așa că, acești tineri, adică adolescenții între 13 și 17 ani sunt tiți mai afectați dureros, cu un procent de 20,9%, care simt, doar simt, nu că ar fi o plăcere, nu, că tinerii de 18-29 de ani nu sunt departe, ajungând la 17,4%. Că avem aici un raport care arată, știi, că fetele adolescentă se simt chiar și mai singure – 24,3% față de doar 17,2% la băieți, e ca și cum am zice “whoa, stai puțin”.
În fine, după ce treci de tinerețea zbuciumată, procentul scade, chiar dacă nu semnificativ, la 15,1% în rândul adulților de 30-59 de ani care, na, nu le mai pasă, ci doar 11,8% la cei cu vârste de peste 60 de ani, dar, hai să ne întrebăm, oare ce se întâmplă cu acești oameni?
Singurătatea nu-i doar o stare, e un killer tăcut
Asta e interesant, OMS ne dă de înțeles că singurătatea duce la, zic ei, peste 871.000 de decese anual – da, ați auzit bine, 871.000 – impactul e ca fumatul a 15 țigări pe zi, deci da, e grav, „efectele sunt multiple”, iar riscurile cresc, uite, de la boli de inimă, diabetes, depresie și chiar … demență, ce poveste horror.
Dar stai, că n-a terminat, tinerii isolati au șanse mari, să obțină rezultate slab la școală, iar adulții care sunt de capul lor se zbat să își găsească locuri de muncă, e o bătălie fără sfârșit.
Țările sărace plâng cel mai mult
Și vezi tu, legătura dintre venitul unei țări și singurătatea e vădită, „sărăcia anulează toate relații sociale”, sărăcia e azi pe val, în țările cu venit mic 24,3% dintre oameni sunt izolați, iar în cele cu venituri sub medie – nu se lasă mai prejos, 19,3% și chiar în cele bogate, hai, căci sunt și acolo 10,6%, căci nu e floricica la ureche, și e interesant că Africa deține trofeul singurătății cu 24,3% din populatia afectată.
După cum ai bănuit, raportul mai subliniază, că nu e vorba doar de o chestiune globală, dar și geografică – Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est, toate caută soluții, dar aici, cam cu 10,1% în Europa, mai puțin, dar asta nu înseamnă că problema e mică.
Cultura și tabu-urile singurătății
Și totodată, OMS mai spune că, în culturile mai colective, cum ar fi Africa sau Asia, singurătatea e un subiect tabu, timp în care în culturile individualiste, cum sunt cele din Europa sau SUA, oamenii știu că sunt singuri, dar nu neapărat își dau seama de adâncimea dureroasă.
Mai grav, persoanele marginalizate, aceștia care sunt deja afectați prin natura lor, cum sunt persoanele cu dizabilități, refugiați, minorități etnice sau comunitatea LGBTQ+, au parte de o izolare și mai profundă, mai dramatică, cu resurse scăzute și fără prea mult sprijin.
Un paradox al modernității conectate
Urmează paradoxul, știi, în vreme ce trăim în era de aur tehnologică unde toată lumea este super conectată, se simte tot mai multă singurătate, dar șomajul se ridică! Telefonul, rețelele sociale, nu sunt o soluție pentru un contact adevărat, abia dacă poate inlocui o îmbrățișare din partea unui prieten bun, dar sondajul ne arată – 72% din oameni simt că sunt conectați, dar este asta realitate sau doar o iluzie?
Deci, nu trebuie ignorat, OMS ne atrage atenția că singurătatea devine o urgență globală de sănătate publică și e nevoie de guverne să intervină rapid, prin educație, sprijin mental, politici sociale și altele pe care nu le-am putea numi aici, pentru a readuce comunitățile împreună, dar oare va fi suficient?
“`
