“`html
Atenție! Cumpăna zilnică între muncă și bihorenii gânditori
Tot timpul ne bombardează cu ideea că nu trebuie să ne oprim, dar uite că pauzele astea, nu știu dacă sunt cu adevărat o chestiune revelatoare sau… doar o altă scuză de a nu face nimic. Așa spune un tip, Joseph Jebelli, ăsta ar fi un neurocercetător britanic, că la noi în cap dacă stai singur, îți vine inspirația precum fumul de țigară în colțul unei cafenele obscure, clar e o situație de genul „afară e iarnă”, de unde să știm noi ce se petrece în interior?
El zice cum că „Cognitiv vorbind”, e un fel de luminiță care se aprinde, când ești în singurătate, și parcă ți-ai da o palmă nouă, să vezi cu ce idei strălucitoare poți să ieși în față, iar activitățile care implică liniștea, scrisul, desenatul ăla care face linii frumoase, sau poate chiar o rugăciune, toate acestea sunt încercări de a risca fără zgomot, iar mintea ar avea nevoie doar de câteva momente de pauză, dar, hai că nu știm ce să credem despre toate, că e complicat, na…
Faimoșii, ăștia de au făcut o mare lovitură, cum ar fi Bill Gates, ăla cu Microsoft, se izolează undeva pe la munte, își adună un teanc de cărți și stă fără telefon, deci practic face ce vrem toți, dar noi nu-o facem, bineînțeles, iar atunci când era să zică „Internet Explorer”, pe bune, ai văzut? Fura idei de la liniște, dar asta-i altă poveste. Așa că, mare atenție, nu te lăsa uimit de geniile astea care stau ore întregi și contemplă, că nu-i așa simplu.
La un alt moment fabulos, tipul ăsta Jebelli aruncă niște sfaturi proaste dar bune: să stai 10 minute pe zi fără telefon, cum adică? Ești serios? Asta e un pas mic pentru om, dar un salt gigantic pentru noi toți care suntem obsedați să gustăm din agitația imediată, să te plimbi prin parc singur, să dai un fel de restart minții tale aflate în deja vu-ul zilelor monotone, până unde ajungem?
Păi, și dacă te înconjori de oameni toxici, da? Jebelli zice că alegera singurătății poate fi o alegere mult mai bună, dar cum facem noi să evităm zbuciumul ăla zilnic, că uneori e și greu să fii singur. Totuși, scrisul în jurnal sau alte activități profunde pot reconecta creierul nostru la esența vieții, dar deh, foarte puțini au curajul să pună pe hârtie adevărul, dar personalizarea mediului nu-i o opțiune nicio clipă.
Pe scurt, Jebelli, doctor în neuroștiințe, cotonogeală și cele scrise de el în cartea aia cu un titlu lung “Creierul în repaus”, vine cu tot felul de concluzii, dar hai să ne întrebăm, e de ajuns? La final trebuie să acceptăm că nu trebuie să fim ocupați în permanență, că poate cea mai bună idee se naște în momentele acelea când stăm liniștiți și ne pierdem în gânduri, dar cine are timp pentru așa ceva?
“`
