“`html
România și PNRR: Haos și Întârzieri – Ce Se Ascunde în Spatele Scenariului Eșecului?
Siegfried Mureșan, cunoscutul vicepreședinte al PPE, a turnat apă pe foc și a arătat clar că guvernanții români au făcut-o lată cu planificarea implementării Planului Național de Redresare și Reziliență, conducând astfel la o rallentare surprinzătoare, iar acum se caută soluții salvatoare prin extensii! Cu alte cuvinte, a fost o veritabilă capcană administrativă, care ar putea face pe oricine să se întrebe: „Unde ne sunt banii?”
Pe scurt, toată treaba e că, în Uniunea Europeană, mai toți s-au încurcat în hârtii și în proceduri,total pe același strigăt disperat de ajutor, iar Mureșan a declarat solemn că Italia buruienii au reușit să absoarbă șase tranșe de fonduri, în timp ce noi românii ne uităm la trei și târâm după noi, ca umbra, restul statelor care sunt și ele cu câteva tranșe în spate. Se pare că stagnarea nu e doar la noi, dar noi suntem departe de a fi campioni în eficiență.
„Cine a gândit această nebunie?”, întreabă Mureșan, aducând în prim-plan lipsa de strategie și evaluare pe la noi prin ministere care se pierd în hârtii și întârzieri. A început promițător România, dar stagnarea a învins, iar acest eșec nu numai că ne frizează dar ne și lasă cu gura căscată la statisticile europene. Și da, vorbim despre vreo 80 de miliarde de euro, dar cu ce cap? Exact, nimeni nu s-a întrebat dacă suntem capabili să absorim așa ceva.
Revenind la greșelile „structurale” așa zise, Mureșan a subliniat că ne-am aruncat fără să vedem de unde venim și încotro ne îndreptăm, vorbind despre ministerele noastre ca despre niște țestoase într-o cursă de viteză, chiar mai grav, e clar că e nevoie de o revizuire generală a mentalității. Alte țări s-au descurcat să absoarbă cu o viteză fantastică, dar noi am preferat să tragem la față toate fondurile fără un plan precis. Bravo nouă!
Acum, cu gândurile la viitor, Mureșan împreună cu colegii lui vrea să propună o prelungire a termenului – să zicem că lucrurile nu merg chiar bine și ce-ar fi să ne mai ofere Uniunea Europeană 18 luni? Atunci când Comisia Europeană a minimalizat importanța unei dezvoltări rapide, ei s-au dovedit mai rigoști și mai reticenți decât ne-am fi așteptat, adică „Hai să păstrăm ritmul!” și se pare că parlamentarii români se luptă într-o bătălie din care nu există câștigători.
Dar, cum se întâmplă în viață cu atâtea planuri și bătălii, există mereu un „dar”. De ce? Pentru că trebuie să se creeze o nouă legislație pentru ca aceste 18 luni să devină un lucru palpabil! Altfel, rămânem iar în aceeași mlaștină, cu o speranță și un demers care s-ar putea dovedi a fi doar o iluzie. În concluzie, ieșim iar în față, sperând, dar cu gândul că lumina tunelului ar putea fi doar un tren care vine cu viteză.
“`
