“`html
ȘOC: Sică Pușcoci, Mărturii Surogate și Zâmbete Șteșuite în Dosarul Transferurilor!
Într-o asemenea poveste, jucătorii ăștia chiar s-au dus să audieze, da, treaba asta cu Dosarul Transferurilor a fost o călătorie plină de întorsături, unde zece personaje au fost ridicate, iar dintre cele opt care au luat pușcărie, doi, da, au scăpat ca prin urechile acului, ăștia fiind Sică Pușcoci și Mircea Stoenescu, fost președinte la Dinamo, adică un nume mare, dar nu atât de luminat cum ar părea la prima vedere.
Acum, țineți-vă bine, că Sică Pușcoci, care are peste 70 de ani, trebuie să se lupte acum cu niște probleme de sănătate cam mari, fiind dus cu forța, pardon, puteați să ziceți că a fost surprins, cum ar veni, la Înalta Curte de Casație, cu un proces și nu oricum, ci pentru un teren, dar nu ăsta e subiectul, ci mai degrabă starea lui, că pare că abia mai poate să meargă cu un cadru, s-a dus la judecată în căutarea unui răspuns, dar simți că mai bine ar rămâne acasă.
Imaginile din curtea acelei instanțe, ne dă o senzație sumbră, omul este vizibil slăbit și greu de crezut că a fost odată un big shot în fotbal, dealul ăla cu AVC-urile arată clar că viața e o mare ironie, iar Sică, el zice „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mai pot vorbi!” de parcă asta ar fi totul, dar nu e, pentru că are o poveste întortocheată de amintiri și regrete când vine vorba de Ilie Dumitrescu, un nume ce a uitat de el, zice Sică.
Pe deasupra, prietenia aceasta ruptă a lăsat o dâră de amărăciune, zice Pușcoci: „Ilie e îmbrăcat elegant… nu și la caracter!” cum poți să te desparți de cineva care a fost parte din viața ta? E greu, dar treaba cu dosarul ăsta a lăsat multe răni, iar el, el se retrage în umbră, vorbind despre legăturile cu fotbalul, parcă e un artist care a compus o simfonie de tristețe, el a spus, a dat de înțeles că, fiecare purcede în felul lui, și să tragă concluziile la care ajunge după scandal.
Ah, și nu-i de uitat că printre chiulangiii aceia care au trecut pe la pușcărie, Mihai Stoica este și el pe listă. Iar Sică, el a scos la iveală un transfer de 150.000 de dolari, pe care, cum zice el, l-a băgat în țară și i l-a înmânat lui Stoica, cam ciudat, nu-i așa? Un joc de culise, de parcă fotbalul e un teatru mai mult decât un sport, și toată nebunia asta trimite cititorul în visurile pline de neclarități ale lui Sică Pușcoci, un bătrân care își amintește cum a fost și cum s-a risipit, precum fumul în vânt.
În concluzie, scandalul nu se încheie aici; Dosarul Transferurilor este doar vârful iceberg-ului, iar puțin mai în adânc nu face decât să ne ducă spre o lume a fotbalului plină de mistere și secrete bine ascunse. Viața lui Sică Pușcoci ar putea fi material de film, dar deocamdată, rămâne scrisă în paginile celei mai neagră cărți a fotbalului românesc.
“`
