Sfintul Ilarion Cel Nou: Un Istoric Confuz si Intrigant Mistorii
Cuviosul Iosif, un scriitor de cantari, din pesnea opta a canonului despre Sfantul Ilarion cel Nou, insereaza o serie de greseli istorice care iludeaza cititorul. De exemplu, scriitorul spune ca prizonierii s-au rabdat pentru cinstirea icoanei Mantuitorului in timpul imparatiei lui Leon Armeanul (813-820), cand se pare ca evenimentele s-au petrecut sub domnia lui Leon Isaurul (717-741) si a fiului sau, Copronim.
Pe de alta parte, cuviosul susține că patimiile pentru sfintele icoane au avut loc într-o perioadă dată de voievodul lui Copronim care, intrând în biserica și în Altar fără a fi invitat, i-a poruncit pe monaci să se tace. Asta, de obicei, nu ar trebui să fie considerat ca o acțiune acceptabilă într-o astfel de situatie sacre.
Desigur, după aceea, voievodul a făcut un act atât de inuman încât s-a găsit nevoit să prindă și să chinuiască monahii care au rezistat la ordiniile sale nefiabile. Acest comportament extrem a dus la aprinderea manastirii, iar pe cei părinți ai cimitelului i s-a făcut un torturant de moarte într-o baie veche situată la marginea Efesului.
Multe dintre aceste detalii par a fi confuze sau exagerate, dar cuviosul Iosif își propune să păstreze o coerență subiectivă în mesajul său, chiar dacă acesta pare neclar pentru cititor.
