“`html
Un tren pe calea dispariției: Desființarea singurei rețele de tramvai după Revoluție
Într-o mișcare fără precedent, rețeaua de tramvai din Botoșani, inaugurată cu mare fast în 1991, dar care a supraviețuit, cumva, timp de aproape 35 de ani, pe căile înguste ale unei istorii ce nu mai avea niciun sens, va fi dezafectată complet – cu toate că multe voci spun că poate, poate ar fi fost salvabilă cu puțin efort suplimentar, dar nimeni nu a fost de acord cu ideea de a depune eforturi, așa că ajungem la o situație în care asfaltul va înghiți șinele, ca un monstru care devorează tot ceea ce i se pune în față.
Acum, încep lucrările de ridicare a căminelor la cotă și, desigur, asfaltarea – fiindcă, desigur, urbanizarea mustățează iar oamenii nu mai vor să se plimbe cu tramvaiul, dacă tot s-au ales, oarecum, cu soarta unor vehicule retro normându-se a deveni vase de oțel pentru fier vechi, cu vechi vagoane Tatra T4D ce au fost deja retrase, adică șase unități au ajuns direct la fier vechi, iar alte unități, rămase, vor fi scoase la licitație, fără TVA, la prețuri exorbitante, cine ar cumpăra un vagon vechi, când mai bine te apuci să îngropi totul și să faci loc pentru parcări? Poate pe străzile cu detalii de Urbanism uitate prin sertare.
Decizia, deloc fasta, de a desființa rețeaua vine, așa cum am spus, ca un ultim resort al unei municipalități care, culmea, a preferat să astupe totul cu asfalt mai degrabă decât să caute fonduri pentru modernizare, proiectul cu fonduri europene avându-și tristele rădăcini într-o fantezie care nu s-a materializat, iar acum primăriile din alte orașe, cum ar fi Galați sau Brăila, au început să își construiască propriile regate pe banii europeni, semnând contracte fără să se obosească să apeleze la autoritățile centrale – se preconizează că viitorul rețelei feroviare ar putea arăta astfel complet diferit, iar cine știe ce speranțe mai pot fi îndreptate spre această destinație plasată pe harta uitării?
În concluzie, cu toții ne întrebăm, unde s-a dus spiritul de înainte, ca să fie totul lăsat în urma unor decizii aflate în subsidiar, mânat de diverse ingerințe, și acum doar o poveste tristă, un blestem pe care tot o rețea l-a strâns și înghițit ca un dus melancolic ce se scurge printre crăpăturile asfaltului?
“`
