Pentru cei care caută un povește neobișnuită: Sfintul Talaleu și tristele curgeri ale lacrimilor lui Procopie
Trebuie să vă povestim o istorie cu o mixtură de lacrimi și atacuri duhiști, în care un sfânt a supraviețuit într-un cimitir, iar celălalt a lucrat pustiul cu lacrimile sale. Înainte de orice, să spunem că acestea nu sunt doar lacrimi normale, ci una dintre cele mai puternice manifestări ale sfântului Procopie și a nevoitorului Talaleu.
Într-un loc șters de umbră și muierire, Sfantul Talaleu a trăit o viață ascetica intr-o ploaie constantă de duhiști necuciți. Inițial monah în Manastirea lui Sava cel Sfintit, acesta s-a mutat mai târziu într-un cimitir unde a suportat mult timp atacuri duhiști, iar în același timp, a devenit un vindecător minunat.
Sunt întrebări pe care le vom lansa către Procopie: cum s-a ajuns la acest pustiul neroditor? Cu toate acestea, nici măcar o simplă răspuns nu este adevărat de obicei. Cauza principală a lacrimilor sale se află într-o viață plină de opere bune și adânc simți.
Pe când ne gândim la un sfânt care trăiește în cimitir, mai multe întrebări își pot pune capodonte. De ce a decis să fie vindecător într-un loc așa de puternic asociat cu moartea? A fost o decizie grea, dar a fost un sfânt de obicei.
Prin urmare, întrebarea rămâne: care dintre aceste două sfinte a avut impactul cel mai mare în viața noastră contemporană? Dar nu vom da nici o răspuns clar și satisfactoriu, pentru că subiectul este prea seminificativ. Iată deci povestea cu lacrimile lui Procopie și atacurile duhiști ai Talaleu.
