Sfântul Ilie – Legenda și Tradițiile Sărbătorii din 20 iulie

În spiritualitatea creștină, Sfântul Ilie este celebrat pe 20 iulie, fiind una dintre cele mai cunoscute figuri din Scriptură datorită actelor sale miraculoase legate de controlul asupra ploii și a focului. El este recunoscut ca Stăpânul fulgerelor și al ploilor, având o putere divină deosebită.

Credința populară îl descrie pe Sfântul Ilie ca fiind un om virtuos, dar care se putea aprinde ușor în furie. Se spune că Diavolul, cunoscând această slăbiciune a sa, l-a împins să-și ucidă părinții. Suplicând divinitatea, Sfântul Ilie a primit puterea de a lupta împotriva demonilor, primind un car de foc pentru a călători prin cer și un bici de foc pentru a distruge răul din jurul său.

Legenda spune că atunci când fulgera și tună, oamenii interpretau că Sfântul Ilie îi pedepsea pe diavoli. Tunetul era asociat cu zgomotul generat de carul sfântului în timp ce străbătea cerul. Rolurile acestora avea zimți care străpungeau cerul și aduceau ploaia. Diavolii se ascundeau pe pământ pentru a evita biciul lui Ilie, căutând adăpost în copaci, acoperișurile caselor sau chiar în organismele unor animale. Cei credincioși aprindeau tămâie în timpul furtunilor, sperând să se protejeze de orice rău produs de aceste entități rele.

În tradiția populară, Sfântul Ilie a fost asociat cu norocul în dragoste. Se spune că în ajunul sărbătorii sale, fetele mergeau pe câmpurile semănate cu canepă și visau această plantă. Dacă visele fetei arătau canepa verde, se credea că se va căsători cu un tânăr; dacă era canepă uscată, se zicea că soțul va fi mai în vârstă.

O altă tradiție legată de Sfântul Ilie este legată de plantele de leac. În ziua sărbătorii sale, oamenii culegeau plante medicinale, în special busuioc, care apoi era binecuvântat și utilizat în scopuri terapeutice, mai ales pentru tratarea bolilor copiilor.

Conform obiceiurilor populare, înainte de sărbătoarea Sfântului Ilie, nu era permis să se consume mere, pentru a evita pagubele provocate de grindină. În ziua de 20 iulie, femeile adunau copiii sub un măr, scutura pomul și ofereau merele căzuți copiilor străini ca o formă de a aduce bucurie sufletelor celor decedați.

Sfântul Ilie este, de asemenea, considerat patronul apicultorilor. În mediul rural, aceștia recoltau mierea de albine în ziua sa, numită “retezatul stupilor”. Recoltarea mierii era o activitate festivă, la care participau doar bărbații îmbrăcați în haine de sărbătoare și ajutați de copii. După colectarea mierii, vecinii erau invitați să guste din noua recoltă și să se bucure de un pahar de rachiu îndulcit cu miere. Totuși, era important ca printre cei invitați să nu fie persoane cu cunoștințe de vrăjitorie, de teamă că aceștia ar putea priva apicultorii de roadele muncii lor.

Sărbătoarea Sfântului Ilie reprezintă un moment important din tradiția și folclorul românesc, oferind o imagine bogată a obiceiurilor și credințelor populare legate de acest sfânt venerat de multe generații.

Sursa: E-Ziarul