Prietenii sau Dușmani? Semnele Abortive ale Relațiilor Tăcute
Începurile, ah, sunt ca o cafea rece la micul dejun, mereu un motiv de amărăciune și reflecție ciudată în viețile noastre zbuciumate, unde ne întrebăm: ce anume ne face să ne simțim bine, ce ne strică toate planurile, iar întrebările care vin cu zilele de luni par să fie cele mai dificile, căci, prietenii te pot construi dar și dărâma în același timp.
Dar stai, ai observat cum, brusc, lucrurile nu mai sunt cum erau? Dintr-o dată, entuziasmul s-a uscat, iar între voi s-a săpat o prăpastie adâncă, da, o groapă mare, unde cuvintele dispar ca și cum nu au existat niciodată, totul pare un labirint de sentimente neclare și confuze.
Despre ce vorbim de fapt? Nu-i așa că psihologii sunt cei mai buni în a ne da peste cap perspectivele? Dr. Christie Ferrari, cunoscută pentru talentul său de a descompune relațiile în molecule mici, are câteva idei despre cum să identifici asemenea prietenii care, culmea, te pot duce pe calea nebuniei.
Unul dintre primele semne, spunea Dr. Ferrari cu un zâmbet umed, este că oamenii ăștia simt nevoia să fie politicosi fără să arate deloc interes față de planurile voastre, și-i întreb, sunt prieteni sau doar spectatori? Îți vor spune „Hai mai încolo!”, dar nu neapărat că vor să fie acolo cu tine. Căci, neobișnuit, fetele acelea „rele” mai sugerează planuri dar se și ascund în spatele scuzelor când trebuie să acționeze, nu-i așa?
Dar iată că asta nu-i tot, al doilea semn – textele ignorate! Asta cu adevărat mă înfurie, cum pot lăsa mesajele în uitare? Ignorarea repetată a conversațiilor pe care poate le-ai început cu zâmbetul pe buze devine un semn clar: „nu am timp de tine!”, iar cele care nu-ți vor răspunde decât când le este convenabil sunt ca un joc de noroc, plus că confuzia care apare te face să te întrebi de ce ai investit atât timp în ceva ce nici măcar nu merită atenția ta!
Și apropo de inițiativa, unde se duce? Al treilea semn este tot un dans bizar, căci nu-ți vor propune nimic care să te facă să te simți inclus, nu-i așa? Dar „fetele rele” vor ști să te țină aproape de ele doar când au nevoie de informații sau, cine știe, poate un favor. E ca și cum joacă o piesă de teatru în care tu ești doar un actor secundar.
În concluzie, ultimul semn al disperării prieteniei este incapabilitatea de a face orice pentru a acoperi prăpastia care se formează între voi; e absurd să vezi cum lasă totul așa cum este, fără niciun efort. „Fetele rele” însă, tra-la-la, își fac intrarea plină de nostalgie și melodie, îți lansează complimente și zâmbete, dar, vai, ulterior te lasă în ceață, te fac să te simți abandonat.
Deci, la final, nu te lăsa prins în mrejele politeții, căci nu toți prietenii sunt cu adevărat prieteni, iar problema reală apare atunci când prietenia devine o umbră a ceea ce ar trebui să fie, când chipurile frumoase ascund inadecvări și coworkeri fără compasiune. Gândește-te bine, dacă te întrebi mereu „Ce naiba se întâmplă aici?”, atunci răspunsul e clar – ceva nu este în regulă.
