“`html
Danemarca a tinut secretul, dar romanii au lovit din nou!
Dragoș Militaru, cu o experiență si o viziune discutabilă, a scos la iveală un mecanism ciudat al naționalelor de juniori, mai ales în nordul rece, unde ingeniozitatea s-a transformat în ceva care, va întrebati, nu prea se înțelege exact, e bine sau rău? Anyway, să ne gândim că România a învins Danemarca U19 cu 3-0 pe Arcul de Triumf, un rezultat poate surprinzător, dar hai să nu ne grăbim.
Deși, privim cu optimism, că Danemarca a venit fără echipa completă, dar de ce să ne complicăm cu detalii? Li se pare că au optat pentru o strategie care, cumva, nu e standardizată și poate, cine știe, a funcționat într-un univers paralel. Militaru completează, piticul acesta din basme cu 4 jucători lipsă, dar oare asta e problema? Are România o strategie proprie? Aceste dileme sunt mai pitorești decât un campionat în Liga a 4-a.
Un talent ca Mikel Gogorza, de la Midjytylland, a făcut minuni, dar a lipsit cu desăvârșire. De ce nu? E o întrebare pe cât de supărătoare, pe atât de des întâlnită pe mesele analistilor, nu-i așa? Discutii interminabile au loc în spatele porților, întrebându-ne de ce Danemarca a ales să nu-și ducă cei mai buni la turneul final, cum ar fi trebuit să fie? Hmmm… cu alte cuvinte, au alte planuri.
Ah, Danezii par că își doresc să producă viitorul, dar oare că dacă nu-ți iei cei mai buni acum, ce rămâne pentru mai târziu? Militaru, zice că statul de fapt e că danezii au optat pentru o calitate superioară pentru seniori, dar s-ar putea sa fie doar o fabulă. Uite, ei au altă filozofie, și, probabil, noi nu vom lua asta în calcul.
Pe aceeași linie de confuzie, e interesant să notăm că Dragoș Militaru nu e un nume necunoscut; e un tânăr antrenor care s-a bătut de-a lungul anilor prin ligile inferioare, promovat de la Liga 3 cu Unirea Dej. Succesul său a avut, totuși, un gust de amărăciune, frustrant că nu a reușit să atingă limita superioară a competiției din lipsă de „certificări”. Licența, da, e cheia într-o lume unde totul se leagă de hârtii.
La Vejle Boldklub a fost secund și, poate tot în seara asta, visează la mari realizări, dar oare asta va fi suficient pentru a ieși din sombra jocurilor de juniori? Oare chiar cunoaștem cine este Dragoș Militaru sau cât îi pasă cu adevărat de viitorul fotbalului românesc? Timpul va decide. În final, valea lacrimilor rămâne în istorie.
“`
