Sunday, April 21, 2024
HomeSportSecretul din spatele celor mai mari firme din SUA. Imperii de miliarde...

Secretul din spatele celor mai mari firme din SUA. Imperii de miliarde de dolari clădite pe munca deținuților

Unii dintre cei mai mari producători de bunuri alimentare din lume și unele dintre cele mai populare branduri americane sunt legate de munca prestată de deținuții din întreaga țară, arată o investigație The Associated Press (AP), a cărei realizare a durat doi ani.

Secretul din spatele celor mai mari firme din SUA

Deținuții se numără printre cei mai vulnerabili muncitori din America. Dacă refuză să muncească, unii își pot periclita șansele de eliberare condiționată sau se pot confrunta cu pedepse precum trimiterea la izolare. De asemenea, în cele mai multe cazuri, ei nu au parte de protecția garantată aproape tuturor celorlalți lucrători cu normă întreagă, nici măcar atunci când sunt grav răniți sau uciși la locul de muncă, potrivit investigației citate.

Bunurile pe care le produc acești deținuți ajung ajung într-o gamă largă de produse care se găsesc în majoritatea bucătăriilor americane, de la cerealele Frosted Flakes și hot-dogii Ball Park până la făina Gold Medal, Coca-Cola și orezul Riceland. Acestea se află pe rafturile practic tuturor supermarketurilor din SUA, inclusiv Kroger, Target, Aldi și Whole Foods.

Iar unele bunuri sunt exportate, inclusiv în țări ale căror produse au fost oprite de la intrarea în SUA pentru că au folosit munca forțată sau munca deținuților pentru a le produce.

Multe dintre companiile care cumpără direct din închisori își încalcă propriile politici împotriva utilizării acestui tip de muncă. Însă această practică este complet legală, datând în mare parte din nevoia de forță de muncă pentru a ajuta la reconstruirea economiei distruse a Sudului după Războiul Civil.

Prin cel de-al 13-lea amendament al Constituției americane, sclavia și munca forțată sunt interzise – cu excepția cazului în care sunt folosite ca pedeapsă pentru o infracțiune. Această prevedere este în prezent contestată la nivel federal, iar în acest an, aproximativ o duzină de state încearcă să elimine o formulare similară din constituțiile lor.

”Te băteau, te încătușau și te băteau din nou”

Un drum mai puțin cunoscut al produselor alimentare către mesele americanilor începe de la o fostă plantație din sud unde lucrau sclavi, care este acum cea mai mare închisoare de maximă securitate din țară. Unii deținuți lucrează pe același pământ de pe care sclavii recoltau bumbac, tutun și trestie de zahăr în urmă cu mai bine de 150 de ani.

Willie Ingram a cules de toate, de la bumbac la bame, în cei 51 de ani petrecuți în penitenciarul de stat, mai bine cunoscut sub numele de Angola. În timpul petrecut pe câmpuri, a fost supravegheat de gardieni înarmați călare și își amintește că a văzut oameni care lucrau fără apă sau cu apă puțină, leșinând pe o căldură infernală.

În unele zile, a spus el, muncitorii își aruncau uneltele în aer pentru a protesta, deși cunoșteau potențialele consecințe. “Veneau câte patru, cu scuturi pe față, cu bâte, și te băteau chiar acolo, pe câmp. Te băteau, te încătușau și te băteau din nou”, a declarat Ingram, care a primit o condamnare pe viață după ce a pledat vinovat pentru o infracțiune pe care susține că nu a comis-o. I s-a spus că va ispăși 10 ani și jumătate și va evita o posibilă pedeapsă cu moartea, dar abia în 2021 un judecător înțelegător l-a eliberat în cele din urmă. Avea 73 de ani.

Numărul persoanelor aflate în spatele gratiilor în Statele Unite a început să crească în anii 1970, exact în momentul în care Ingram a intrat în sistem, fiind alcătuit în mod disproporționat din persoane de culoare. În prezent, cu aproximativ 2 milioane de persoane în spatele gratiilor, munca în închisorile americane din toate sectoarele s-a transformat într-un imperiu de miliarde de dolari.

Plătiți foarte puțin sau deloc

Agricultura reprezintă doar o mică parte din totalul forței de muncă din închisori. O analiză a datelor adunate de la unitățile penitenciare din întreaga țară a identificat vânzări de produse agricole și de animale către întreprinderi în valoare de aproape 200 de milioane de dolari în ultimii șase ani, cifră care nu include alte zeci de milioane de dolari în vânzări către entități guvernamentale și de stat.

Oficialii penitenciarelor și alți susținători  ai acestei practici remarcă faptul că nu toată munca este forțată și că locurile de muncă din închisori economisesc banii contribuabililor. De exemplu, în unele cazuri, mâncarea produsă este servită în bucătăriile închisorii sau donată celor nevoiași.

De asemenea, ei spun că deținuții învață aptitudini care pot fi folosite atunci când sunt eliberați, ceea ce ar putea ajuta la evitarea recidivelor. În unele locuri, munca le permite deținuților să își reducă timpul de detenție. Iar munca reprezintă o modalitate de a plăti o datorie față de societate, mai spun aceștia.

În timp ce majoritatea criticilor nu cred că toate locurile de muncă ar trebui eliminate, ei spun că persoanele încarcerate ar trebui să fie plătite corect, tratate cu omenie și că efectuarea oricărui tip de muncă ar trebui să fie voluntară. Unii remarcă faptul că, chiar și atunci când oamenii primesc o pregătire specializată, cazierul penal poate face aproape imposibilă angajarea după eliberare.

“Sunt în mare parte neplătiți, sunt forțați să muncească, iar munca este nesigură. De asemenea, nu învață abilități care să îi ajute atunci când vor fi eliberați”, a declarat profesorul de drept Andrea Armstrong, expert în munca în închisori la Universitatea Loyola din New Orleans. “Se ridică întrebarea de ce îi mai obligăm pe oameni să lucreze pe câmp.”

Pe lângă faptul că apelează la o forță de muncă ieftină și de încredere, companiile obțin uneori credite fiscale și alte stimulente financiare. De asemenea, lucrătorii încarcerați nu beneficiază de obicei de cele mai elementare protecții, nici măcar de compensațiile pentru muncitori și de standardele federale de siguranță. În multe cazuri, aceștia nu pot depune plângeri oficiale cu privire la condițiile de muncă precare.

Acești deținuți lucrează adesea în industrii cu o lipsă acută de forță de muncă, făcând unele dintre cele mai murdare și mai periculoase slujbe din țară.

Victime ale accidentelor de muncă

Jurnaliștii au cercetat mii de pagini de documente și au intervievat peste 80 de persoane încarcerate sau care au fost încarcerate. Printre aceștia au găsit persoane care au fost rănite sau mutilate la locul de muncă, femei care au fost hărțuite sau abuzate sexual, uneori de către supraveghetorii lor civili sau de către ofițerii de penitenciare care le supravegheau. Deși de multe ori este aproape imposibil pentru cei implicați în accidente la locul de muncă să îi dea în judecată, zeci de cazuri au reușit să ajungă în sistemul judiciar.

Unul dintre deținuții care au murit la locul de muncă a fost Frank Dwayne Ellington, care a fost condamnat la închisoare pe viață cu posibilitatea de eliberare condiționată după ce a furat portofelul unui bărbat sub amenințarea armei – un rezultat al legii din Alabama privind infractorii de drept comun.

În 2017, Ellington, în vârstă de 33 de ani, curăța un utilaj la Koch Foods, una dintre cele mai mari companii de prelucrare a cărnii de pasăre din țară, când dinții acestuia i-au prins brațul și l-au aspirat înăuntru, zdrobindu-i craniul. A murit pe loc.

În timpul unei bătălii juridice care a durat ani de zile, Koch Foods a susținut la început că Ellington nu era, din punct de vedere tehnic, un angajat, iar mai târziu a declarat că familia sa ar trebui să fie împiedicată să depună plângere pentru moarte ilicită deoarece compania a plătit cheltuielile de înmormântare.

În cele din urmă, cazul a fost soluționat în condiții nedivulgate. Administrația pentru Sănătate și Siguranță în Muncă a amendat compania cu 19.500 de dolari, afirmând că lucrătorii nu au fost instruiți corespunzător și că mașinile sale aveau protecții de siguranță inadecvate.

“Este copilul cuiva, este tatăl cuiva, este unchiul cuiva, este familia cuiva”, a declarat mama lui Ellington, Alishia Powell-Clark. “Da, au greșit, dar ei plătesc pentru asta.”

Alcatrazul Sudului

Închisoarea cunoscută drept Angola este impunătoare prin amploarea sa. Așa-numitul “Alcatraz al Sudului” este ascuns, înconjurat de mlaștini infestate de aligatori, într-o curbă a râului Mississippi. Se întinde pe circa 73 de kilometri pătrați, o suprafață mai mare decât a insulei Manhattan, și are propriul cod poștal.

Fosta plantație antebelică din secolul al XIX-lea a fost deținută de unul dintre cei mai mari comercianți de sclavi din SUA. În prezent, în spatele zidurilor sale se află aproximativ 3.800 de oameni, dintre care aproximativ 65% sunt de culoare. La câteva zile de la sosire, aceștia se îndreaptă de obicei spre câmpuri, folosind uneori sape și lopeți sau culegând recoltele cu mâna. Inițial, ei lucrează pe gratis, dar apoi pot câștiga între 2 și 40 de cenți pe oră.

Calvin Thomas, care a petrecut mai mult de 17 ani la Angola, a declarat că oricine refuza să muncească, nu producea suficient sau pur și simplu ieșea din rândurile lungi și drepte știa că vor exista consecințe.

“Dacă (un gardian n.r.) trage cu pistolul în aer, înseamnă că vei fi închis și va trebui să plătești pentru glonțul pe care l-a tras”, a spus Thomas, adăugând că unele zile erau atât de fierbinți încât caii gardienilor se prăbușeau. ”Nu se poate numi altfel. Este pur și simplu sclavie.”

Purtătorul de cuvânt al sistemului penitenciar din Louisiana, Ken Pastorick, a calificat această descriere drept “absurdă”. El a spus că sintagma “condamnat la muncă silnică” este un termen legal care se referă la un deținut cu o condamnare pentru infracțiuni.

“Sclavia nu a fost abolită”

Pastorick a declarat că departamentul a transformat Angola din “cea mai sângeroasă închisoare din America” în ultimele câteva decenii prin “reforme la scară largă în domeniul justiției penale și reinvestirea în crearea de programe de reabilitare, vocaționale și educaționale menite să ajute persoanele să se întoarcă cu succes în comunități”. Acesta a precizat că ratele de salarizare sunt stabilite prin lege de stat.

Actualii și foștii deținuți din Louisiana și Alabama au intentat procese colective în ultimele patru luni, afirmând că au fost forțați să ofere forță de muncă ieftină – sau gratuită – acestor state și unor companii externe, o practică pe care au descris-o, de asemenea, ca fiind sclavie.

Lucrătorilor civili le sunt garantate drepturi și protecții de bază prin OSHA și legi precum Fair Labor Standards Act, dar deținuților, care adesea nu sunt considerați angajați din punct de vedere legal, li se refuză multe dintre aceste drepturi și nu pot protesta sau forma sindicate.

“Sclavia nu a fost abolită”, a declarat Curtis Davis, care a petrecut mai mult de 25 de ani în penitenciar și care acum se luptă pentru a schimba legile care permit munca forțată în închisori. “Încă funcționează la timpul prezent”, a spus el. “Nu s-a schimbat nimic.”

RELATED ARTICLES

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

General

Recent Comments