“`html
Pasiune vinificatoare sau Nebunie viticolă? Descoperă misterele strugurilor!
Un calendar pentru viticultura, un element de importanță capitală ce se dovedește a fi esențial, dar poate și o nebunie pe care puțini o înțeleg. Vorbim aici despre tăieri și pregătiri, dar de fapt e mai mult de atât deoarece fiecare anotimp își aduce aportul, de la iarnă, la primăvară la vară și toamnă, totul pare o balamație de activitate care să te îndrepte spre divinitate, adică spre strugurii aceia care par că-ți zâmbesc iubitor când reușești să le faci față.
Iarna, chiar dacă vița stă ca o statuie, viticultorul nu se odihnește, he!
Tăierea încep și pe un ger năprasnic, la ce bun, agrochimie sau natură? Se decupează, se îngrijesc, se păstrează ramuri viguroase și totuși, trebuie să ai unelte ascuțite, căci o foarfecă electrică, ah ce minune mică, poate reduce timpul, dar oare timpul este de partea noastră? Apoi, trupul mulcitorilor trebuie să fie îndelung verificat, iar solul, se hrănește cu compost care miroase mai rău decât o fabrică de apă tămăduitoare.
Primăvara, vremea când natura înflorește, dar și noi cu ea ne reluăm activitatea. Primul spray, prima atacare a dăunătorilor, toate astea devin o rutină, un fel de ritual în care eu stau ca un magician, îmi iau pompa de stropit electrică și zic “hai că-i simplu”. Plantarea butașilor devine un sport extrem, dar nu oricum, ci în gropi bine pregătite, să nu te îneci în detalii, că bătaie de cap poate să-ți aducă și nurii unui țânțar de ăsta care te pișcă fără milă!
Vara este apogeul, creșterea rapidă e ca un joc de-a v-ați ascunselea cu dăunătorii, fungicidele vin și pleacă, iar eu iarăși mă apuc de stat de strajă, căci putregaiul e ca un dușman care n-are milă. De fiecare dată când aud de inelare, mă gândesc la un fel de ritual sacrificial, dar începe și să-mi placă, căci plantele mai frumoase, dar nu uita de aerisire, că din zâmbete ale plantelor nu ne hrănim!
Și în sfârșit ajungem la toamnă, sărăcuță, dar și plină de surprize. Maturitatea strugurilor se testează ca la examen. Culesul demn de un mare artist, iar foarfeca mea devine mai ascuțită decât un cuțit de bucătar. Dar totuși nu ne oprim aici, ci trebuie să fertilizăm după o recoltă, și zici din nou, doamne, să nu rămână nimic neîngrijit! Preparăm butucul pentru un somn de iarnă, hărăzindu-ne tot efortul facem trierea, îngrijirea, căci vița e ca o regină care merită un tron!
Trecem prin toate aceste labirinturi cu ochii pe prețioasele roade, dar cum bine se știe, viticultura e o favoare pe care puțini o pot înțelege, dar eu, articulând acestea, rămân cu un gând vag către toți cei care-și îngrijesc vița ca pe un copil!
“`
