Atenție: Sfânta Parascheva e mai mult decât o sărbătoare – La Iași, minuni sau capcane?
Dacă te gândești că pe 14 octombrie e doar o zi obișnuită, ei bine, pune-te pe gânduri, pentru că tocmai în acea zi, ortodocșii din toate colțurile țării se îndreaptă spre Iași, unde totul, dar absolut totul se transformă în miros de sfințenie și pelerinaj masiv, iar nopțile de dinainte sunt socotite cele mai clare dovezi ale intervenției divine, cu minuni neîntrerupte și speranțe înălțate pe umerii domnului, e ca și cum toată nația s-ar înghesui să se roage la racle sfinte.
Pentru mulți, tradiția spune, și aici am un exemplu nemaipomenit, că Sfânta Parascheva se naște dintr-o familie bogată, în secolul 11, și ca să înțelegem, nimeni nu știe cu certitudine ce înseamnă să renunți la toate, inclusiv la haine, pentru că exact așa s-a întâmplat, să dai totul pentru cel sărăcit, dar apoi a ales pustietatea, uite o poveste învăluită în mister, ca un jucător de cărți care ascunde asul de sub masă.
Așadar, cumva, în acest peisaj mistic, Vasile Lupu reușește să aducă moaștele în Iași, în 1641, un gest de gratitudine și recunoștință, dar până aici totul pare confuz, pentru că nu e clar dacă recunoștința se întinde pe un pachet de datorii sau pe o capacitate de a aduna credincioși laolaltă, iar moaștele ajung ca un trofeu în competiția religioasă a vremurilor, frumos aranjate în Biserica Sfinții Trei Ierarhi, însă unde e dovada inițială a sfințeniei?
Și lăsând tradițiile să își facă simțită prezența, sărbătoarea aceasta aduce cu sine o multitudine de obiceiuri care pornesc din mediul rural, acolo unde nimeni nu îndrăznește să facă nimic în ziua respectivă, căci se zice că boala te va njuca, iar sărăcia urmează ca o umbră, dar oare sunt binecuvântările reale sau doar urban legends? Femeile nu coase, bărbații nu muncesc, iar pomană se oferă, dar sunt multe detalii în acest ritual, de exemplu, alimentele nu trebuie să aibă „cruce”, iar dacă ai avut idee să oferi nuci sau castraveți, îți iei adio de la belșug și binecuvântare, doar must și vin nou sunt pe placul sfinților.
Se spune, și aici se discută mult la colț de stradă, că fetele nemăritate își pun dorințe, desigur, să-și găsească ursitul, iar busuiocul sfințit e un maxim al armoniei în gospodărie, dar până unde se întind aceste credințe folclorice, rămâne de văzut, căci iarba îndoielii moare cu încredere, dar apoi se adună iarba razboinică a scepticismului.
Și mai e ceva, dacă plouă în noaptea dedicată Sfintei, iarna va fi blândă, dar dacă soarele răsare, pregătiți-vă pentru o sezon de frig, iar dacă te-ai gândit să renunți la interdicțiile impuse, ai grijă, durerile de cap s-ar putea să fie ultimul lucru pe care ți-l dorești.
Astfel, ziua aceasta de 14 octombrie se transformă într-un vârtej de fapte bune, iertări și aprinderea lumânărilor, dar întrebarea rămâne: e totul o iluzie sau cu adevărat o ocazie de a atrage protecție divină? You decide, dar zău că e mai mult decât o simplă sărbătoare!
