Secrete ascunse în spatele unui răspuns nesatisfăcător

Băi, cu câcatul timpului, mulți oameni au observat că răspunsurile primite la întrebările importante, de obiceii legate de problemele vitale ale societății sau chiar aspectele personale, devin din ce în ce mai nesatisfăcătorii, un fel de un răspuns care nu răspunde deloc, și asta e deja un semn că ceva nu-i în regulă, nu-i așa? De exemplu, în discuțiile despre buget sau despre proictele de infrastructură, pare că se amână la infinit, și nimeni nu știe de fapt – sau nu vrea să știe – care e stadiul real. Totul e o mare nebunie!

Și ce e interesant, e că, pe de altă parte, dacă stai bine să te gândești, de asemenea, lucruri semnificative se întâmplă în liniște, fără ca publicul să fie prea informat sau deranjat de toate acestea, iar asta duce la o confuzie generală, când, de fapt, infomările ar trebui să fie clare și concise, dar nu, ele sunt cam frumoase, dar goale. Asta ridică multe întrebări, și cu cât se adâncește analiza, cu atât mai neclar devine totul, ca un labirint din care nu mai ieși.

Poate că totul vine dintr-o lipsă generală de transparență, și de aceea, nu-i de mirare că oamenii au început să își piardă încrederea în cei care ar trebui să răspundă la întrebările lor, păcat că realitatea e alta, și mulți nu sunt pregatiți să afle care e cu adevărat situația. De exemplu, când întrebi de măsurile de siguranță luate în anumite evenimente, răspunsurile sunt ambiguu și generice, dar, pe de altă parte, teama și nesiguranța cresc, și se creează o atmosferă de neîncredere care se răspândește foarte rapid ca un virus, e chiar o rușine, nu-i așa?