Dezvăluiri uluitoare despre sechestrul Rompetrol: 15 ani de procese și mistere financiare!
Așadar, după cum se știe, instanțele au decis că sechestrul impus pe activele Rompetrol Rafinare, rafinăria celebră Petromidia, a fost ridicat și pe bune, etapizând un drum destul de greu, nesfârșit poate, de 15 ani prin tribunale, cu lupte între ANAF, statul român și celelalte entități implicate într-un labirint de litigii ce păreau să nu mai aibă sfârșit sau macar un final sa fie cât de cât clar, dar uite că s-a încheiat cu un verdict – asta e important, nu? Cu toate că toată povestea aduce aminte, de parcă s-ar reciti acel roman care nu se încheie niciodată, nu-i așa?
Chiar și astăzi, în justiție, totul se îngroașă, când Rompetrol Rafinare a anunțat că dosarul cu ANAF, a luat sfârșit în mod oficial și că, se impune o hotărâre favorabilă, în consecință, justiția e cumva prietena companiei, toată acea gașcă de juriști și avocați s-au străduit, evident, așa cum se spune pe la colțuri despre această chestiune, mai ales, că instanța a decis în mod definitiv că ANAF a fost… să zic așa, învinsă, și nu orice fel de victorie, ci una de gală.
În paralel, trebuie menționat că totul a început când Guvernul Năstase a decis să iasă din acest vârtej de datorii cu o ordonanță din 2003, subliniind aspecte economice, căci 760 de milioane de dolari erau pe masă, și obligațiunile se transformau în acțiuni la Rompetrol, știți, înaintașii nu greșeau când afirmau că problemele grele aduc doar neplăceri și mai multe întrebări, dar situația părea că doar se escalatează în perioada aceasta, iar tăcerea… tăcerea… a fost cu adevărat de aur, poate chiar și mai mult decât atât!
Unde mai pui că vânzarea acțiunilor de către Dinu Patriciu către KazMunayGas în 2007 ar trebui considerată ca un alt episod dramatic, m-am gândit eu că legăturile internaționale nu sunt atât de ușoare pe cât par, dar uite că după cum se observă s-a plătit o sumă infimă pentru a recupera jumătate din datorie, iar pretențiile par că au întârziat mai apoi, căci povestea nu s-a terminat acolo, ci a continuat să se sfârșească și să se creeze și mai multe întrebări fără răspuns.
Totodată, lucrurile au luat o turnură cu totul neașteptată când, în 2010, începe noul val de litigii, iar statul român atacă direct proprietarii cu sechele de trecut. Deja mă întrebăm încotro se îndreaptă această branșă supusă totuși presiunilor din justiție și lamentă, dar să nu uităm că procesul s-a transformat necontrolat în care fugărit de vârfuri administrative se leagă ușor de umbra problemei, anunțurile despre sechestru dând naștere la noi mituri în economia românească.
Chiar și după memorandumurile semnate în 2013, care aveau menirea de a readuce spiritul de cooperare în relațiile României și Kazahstanului, fondurile promisiune sunt, cumva, teoretice, în parte, căci niciodată nu s-a definitivat complet procesul inițial, și nu a dispărut acea întrebare simplă a poporului! Așa că, fondul de investiții are vești mișcătoare la acest moment, mai ales după ce SAPE se arată activă în raportarea progreselor nu tocmai scontate, în jurul cărora se țese un întreg mitologi pe piețele financiare. Dar, stați puțin! Sechestru rămâne!).
Și iată-ne ajunși în punctul în care istoria românească aparent se repetă, cu sechestru, odiseea justiției, și, bland, la finalul acestor peripeții, putem spune că tenacitatea este cuvântul de ordine, dar poate că e doar începutul unei noi aventuri cu capcane secrete și lungi așteptări pe parcursul anilor, vom vedea ce aduce viitorul, nu? În fine, rămâne să ne întrebăm cât de lung va fi acest labirint și ce alte adevăruri vor mai ieși la iveală din circumstanțele acestea aparent incomprehensibile.
procese
Rompetrol
sechestru
datorii
Guvernul Năstase
dinu patriciu
KazMunayGas
Rompetrol Rafinare
justiție
investiții
