“`html
Seceta și Brânza: Gust Distrus pe Fundalul unui Blazon Șubred!
Ei bine, se pare că seceta aceasta, care nu mai știe să se oprească, a început să influențeze faimoasele brânzeturi din Franța, iar despre asta nu e de glumit, căci nu mai e vorba doar de cantitate, ci de un gust, un criteriu fabulos crucial, cum s-ar putea spune, pentru mărcile protejate care stau la baza tradiției brânzeturilor și, în special, a „Abondance” – da, acest sortiment de brânză cu o lungă istorie în Haute-Savoie, datând din secolul al XII-lea, are secretele sale, iar iarba pe care o pacoste vacile e cheia distincției sale, dar… nu ar fi așa de simplu.
Un consumator entuziast a spus: „Îmi place gustul fructat al acestor brânzeturi, pur și simplu. Și apoi, știu că vacile au păscut aici și că este produsă chiar în acești munți!”, dar cine s-ar fi gândit că valurile de caniculă pârjolesc aceste pășuni și că iarba verde de alta dată trebuie să fie înlocuită cu fân? Și, oh, se simte o mare diferență în gust! Totul este un haos gustativ!
Francois Bouvier, acolo, director al unei companii de brânzeturi, se plânge că: Puteți vedea și dvs. – aici vedem că este galbenă, ceea ce înseamnă că iarba era încă bună.” Dar cu puțin caroten, odată cu seceta, brânza devine albă, dar nu albă ca zatul de cafea, ci mai mult ca o umbră a ceea ce a fost. „Ei bine, din punctul de vedere al aromei, este mai puțin bogat. Se simte o anumită sărăcie gustativă”, adaugă el, și iată că lucrurile se complică! Gândiți-vă că e vorba de brânza „Abondance” care, datorită etichetei de origine protejată, cum spun anumite norme, ar trebui să fie de calitate superioară. Dar e cu adevărat așa?
Totul se reduce la aspect, cum ne învață Bouvier: Se poate observa că este puțin mai rotunjit, în timp ce în cazul brânzei Abondance încercăm să o menținem destul de uniformă, plată și liniară, dacă se poate. Ascultăm și sunetul. Știți, sunetul acela care ar trebui să fie plăcut și care să ne asigure că brânza e ok, dar ce se întâmplă cu bulele de aer? Iar fermierii, acești neobosiți, nu se lasă descurajați, căutând pajiștile alpine, dar, oh, neavând voie să ajungă pe acele creste interzise de-a lungul vremii, pornind mai devreme cu o lună pentru a-și salva blazonul!
Și nu în ultimul rând, amintește că acum trei ani, producătorii s-au văzut nevoiți să solicite așa-numitele flexibilitate și derogări pentru a ține acest blazon viu, însorit, desigur, căci toate aceste brânzeturi vor supraviețui, dar oare gustul? Rămâne de văzut, nu-i așa?
“`
