“`html
Adaos umanitar secuiesc la apă: Mehedinții pe cale de a se transforma în deșert!
Seceta cumplită, iar aici discutăm serios, a devastat satele din Mehedinți, fără apă, nu doar pentru consumul uman, dar nici pentru animale, fântânile săpate de oameni, se pare că nici acestea nu mai au unde să se ascundă, în adâncurile pământului ud, însă, din păcate, nu mai găsesc nimic decât nisip și dezamăgire, iar pe câmp, iarba e arsa de soare, cum se mai descurcă sătenii?
Temperaturile care depășesc 40 de grade par să fi devenit o normă, iar câțiva stropi de ploaie de la începutul lunii mai nu sunt deloc suficiente să ofere o picătură de speranță. Animalele, să ne înțelegem, nu mai au ce să mănânce pentru că iarba a secat, iar transportul apei devine o aventură forțată, o călătorie interminabilă pe drumuri prăfuite, oamenii care au mijloace de transport aduc apă din râuri, însă și acelea… sunt pe punctul de a secat.
Administrațiile locale, cu disperare în glas, apelează la pompieri, care ajung să aducă apă o dată pe săptămână, dar cu câte cisternă? Daniel Marian, de la ISU Mehedinți, ne spune că s-a intervenit în satul Schitu de Sus, iar autospeciala de 5000 de litri, cât a adus, este ca o picătură într-un ocean gol. Ce facem când nu mai este nimic de adăpat?
Chiar dacă, suntem informați de către autoritățile locale că în comuna Malovăț se iau măsuri, totuși programul de apă devine una din cele mai mari glume amare, ora de aprovizionare devine o mare întrebare, cu oameni care se înghesuie pentru câteva litri. Consumul este atât de ridicat, dar ce să-i faci când izvoarele s-au uscat, iar noi depindem de ceea ce mai există?
În concluzie, în fața actualei situații apocaliptice în Mehedinți, populația pare să fie victima unei naturalizări grotescă, cu fiecare zi mai puțin apă și mai multă frustrare, ciudat cum soarele de 40 de grade face mai mult rău decât bine, iar noi suntem lăsați la voia sorții, speranța s-a evaporat, ca și apa.
“`
