Seceta extremă pe Dunăre: debitul fluviului atinge cele mai scăzute niveluri din ultimele patru decenii
Dunărea traversează în anul 2026 una dintre cele mai severe perioade de secetă din ultimele decenii, debitul fluviului scăzând la valori critice care nu au mai fost întâlnite de aproape 40 de ani. Volumul de apă rezultate este în continuă diminuare, apropiindu-se rapid de pragul istoric înregistrat în anul 1985.
Recordul minim al debitului Dunării din 1985, aproape atins
La data de 28 iulie 2026, debitul Dunării la intrarea pe teritoriul țării este de doar 1650 metri cubi pe secundă (mc/s), iar pentru începutul lunii august este anticipată o scădere până la aproximativ 1600 mc/s, potrivit prognozelor Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA). Aceste valori se situează la mai puțin de o treime față de media multianuală a lunii iulie, care este de 4750 mc/s.
Dunărea înregistrează astfel un debit comparabil cu cel din anul 2005, când nivelul era tot de 1650 mc/s. Conform datelor oficiale furnizate de compania Apele Române, pe 4 august 2026 debitul va ajunge la intrarea în țară în jurul valorii de 1500 mc/s. Cel mai mic debit consemnat până în prezent a fost în 1985, când fluviul avea un debit de 1400 mc/s la intrarea în România.
Impactul asupra Centralei Nuclearelectrice de la Cernavodă
O preocupare majoră pentru autorități este acumulată în jurul Centralei Nuclearelectrice de la Cernavodă, în special pentru funcționarea Unitatea 2. Aceasta utilizează apa Dunării pentru circuitele de răcire, iar scăderea debitului necesită monitorizări stricte pentru a menține pragurile de captare funcționale și a preveni orice perturbare a echipamentelor.
Ca măsură suplimentară pentru a asigura funcționarea continuă a Reactorului 2, Reactorul 1 a fost oprit temporar. Această decizie vine în contextul restricțiilor la irigații pe sectorul Călărași-Cernavodă, unde este aplicată treapta III, ceea ce implică furnizarea apei la debite reduse sau doar în anumite intervale orare.
Restricții și efecte asupra irigațiilor
Din cauza debitului diminuat, autoritățile mențin măsurile de restricționare a apei pentru irigații în sectorul menționat, afectând astfel activitățile agricole. Măsurile actuale vor continua pe această perioadă cu impact asupra programului de alimentare cu apă pentru irigații, limitând astfel resursele disponibile fermierilor.
Prognoze și condiții meteorologice
În ciuda unor precipitații moderate prognozate în zona Austriei, de circa 40-50 litri pe metru pătrat până pe 4 august 2026, reprezentanții Apele Române afirmă că aceste cantități nu vor avea un efect substanțial asupra debitelor Dunării aferente sectorului românesc. Se menține astfel perspectiva unei secete severe fără ameliorare imediată.
Monitorizarea fenomenelor naturale asociate secetei
Pe lângă secetă, echipele Administrației Naționale Apele Române urmăresc fenomenul de înflorire algală pe Dunăre, un efect agravat de temperaturile ridicate și scăderea nivelului apei fluviului. Deocamdată, fenomenul rămâne în limite optime, fără să atingă niveluri care să afecteze negativ calitatea apei sau ecosistemele.
Zonarea geografică a secetei accentuate
Specialiștii indică regiuni mai vulnerabile la acest fenomen, în special Crișana, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova. În aceste zone, mai multe sectoare de râuri prezintă secări parțiale și debite sub nivelul minim necesar pentru asigurarea resurselor de apă destinate irigațiilor.
Alimentarea cu apă a populației rămâne asigurată
În ciuda dificultăților hydrologice, nu au fost impuse restricții privind alimentarea cu apă potabilă a populației. Coeficienții de umplere a principalelor 40 de lacuri de acumulare indică un volum suficient pentru asigurarea furnizării apei în sistem centralizat fără întreruperi sau limitări.
Implicarea autorităților și perspectivele pe termen scurt
Cadrul actual al secetei pe Dunăre impune o monitorizare extinsă și aplicarea unor măsuri preventive stricte pentru gestionarea resurselor de apă, în special în sectoarele critice ale Centralei Nuclearelectrice și agriculturii. Continuarea controlului periodic al pragurilor de captare și gestionarea echilibrată a furnizării apei reprezintă elementele cheie pentru prevenirea unor perturbări majore, cel puțin pe termen imediat.
