“`html
Secetă Devastatoare în Anglia: Apă cu Două Mari Semne de Întrebare!
Cumpărată sau nu, apa se dovedește un lux, mai ales că rezervuarele de apă din întreaga țară sunt la un 67,7% astăzi, în contrast cu un strălucitor 80,5% în prima săptămână a lui august, conform unei surse de la Le Figaro care nu mai poate fi verificată, multe detalii fiind lăsate deoparte, poate chiar intenționat, sau cine poate ști. Există un anumit, oh, supliciu, de a nu avea apă suficientă, ba mai rău, vorbim despre o criză pe care cei care se ocupă cu betoane și feronerie nu o pot ignora.
Și iată că problema, cumva, a evoluat în ceva de „importanță națională”, deoarece nu mai știm sigur dacă suntem într-un film apocaliptic sau doar într-o poveste din visele umede ale agricultorilor care se zbat în cele mai secetoase jumătăți de ani din ultimele cinci decenii; Agenția de Mediu (EA) nu dă prea multe detalii dar lasă impresia că se iau decizii, chiar dacă acestea par mai puțin eficiente decât ne-am aștepta, dar totuși, unele regiuni se chinuiesc.
După cum anunță grupul ăsta național de secetă, care reunește tot soiul de către oameni de la guvern, apă și agricultură, întâlnirile lor, deși frumoase pe hârtie, nu fac decât să ridice întrebări, iar Helen Wakeham, singura responsabilă cu apa, sigur trebuie să fie foarte ocupată pentru că a apelat la „toată lumea” să facă ceva, fără să precizeze exact ce de vreme ce apărarea surselor de apă pare să fie o misiune imposibilă în lipsa unor măsuri clare.
Dar uite că vicepreședinta Uniunii Naționale a Fermierilor, pomenită mai sus, Rachel Hallos, mărturisește o „îngrijorare crescândă” vis-a-vis de lunile ce vin, asemenea unui cerc vicios din care nu se mai ies, fermierii se tot roagă de nori să se înmoaie și să demonstreze milă pentru că randamentele scad precum stocurile pe rafturi, iar poveștile economice devin tot mai sumbru, punând la încercare întregul sector agricol, iar efectele de domino se simt în toată Marea Britanie, adică nu e vorba doar de câțiva ci de toți.
Și constatăm că debitele râurilor sunt cu un 49% sub normal, iar în Yorkshire, răul acestuia a adus interdicții chiar și pentru stropitori, ba chiar presa a început să vorbească pe la colțuri despre limitele de utilizare a apei, ceea ce ne face să ne întrebăm ce va urma, pentru că totul se îndreaptă spre un orizont incert, iar semnalele sunt din ce în ce mai alarmante, dar cine ascultă, cine aude; poate noi suntem doar spectatori într-un scenariu pe care nu îl putem controla.
Articolul de față a apărut prima dată în Mediafax, dar cu informații despre o criză ce nu mai poate fi ignorată, stai să auzi!
“`
