“`html
Scandal la Aeroportul Otopeni: Noul Terminal T2 alunecă în proiectare fără sfârșit!
Ce se întâmplă pe Aeroportul Otopeni, nu este nici pe departe o simplă poveste despre un terminal, cum pretind unii, ci o adevărată telenovelă cu factori de decizie care își etalează prezența, dar unde, întrebarea rămâne: ce se întâmplă cu adevărat? Recent, Horațiu Cosma, un nume care nu este străin de scandaluri, a participat la Summitul GLOBSEC Tatra – mai multe nume grele au fost acolo, doar că a fost o discuție despre competitivitate Europenilor și alte povești frumoase dar oare cât de realiste sunt?
Cu un deficit de 20 de miliarde de euro, Cosma subliniază că trebuie să atragă capital privat, dar se întreabă cine va vrea să investească în aeroporturi când abia reușesc să facă față tuturor problemelor economice? Adică, vorbim despre modernizarea gării și trenurilor metropolitane, dar aia e doar vârful aisbergului, iar de terminalul T2, cine mai știe?
Și mai grav, se discută despre concesionarea unor obiective aeriene care incluziv – ciudat, nu? – terminalul „futuristic” care pare să rămână un vis umed în proiectare. Se pare că vremea „nou pregătim și acest și acel” devine o mantră pentru toți cei implicați, fără să știm exact când vom putea să ne îmbarcăm de acolo cu confort și nu cu stres!
Așa că, în loc să vedem acțiuni concrete, avem doar întâlniri bilaterale cu reprezentanți de la BMW care discută despre cum să reducem emisiile, lăsând deoparte realitatea că infrastructura aeriană e la pământ. România aduce sprijin activ pentru vehicule electrice, dar pe cine interesează asta când stăm cu bagajele în mână la aeroport? Hai să fim serioși, un nou terminal care să fie super cool, dar până unul, îl construim, le luăm de la zero, nu?
Aeroportul Henri Coandă, un nume pe care-l cunoaștem cu toții, a primit oferte de la mari firme, dar oare chiar sunt gata să ia acest salt imens, astfel încât să acomodeze cei 30 milioane de pasageri pe care se predicționează că o s-o vadă în 2040? Ceva suspiciuni plutesc în aer, în afară de mirosul motorinei de pe pistă, sau măcar asta sperăm.
Înțelegem că terminalul va fi dotat cu facilități comparabile cu cele din aeroporturile de top din Europa – dar până atunci, ar trebui să ne agățăm la normalitate, pentru că dacă ajungem să ne simțim „acasa” în aeroport, va trebui să ne rugăm să nu ne pierdem bagajele sau să aşteptăm ani de zile să vedem finalul acelei construcții mult visate.
Sperăm cu toții să vedem îmbunătățiri, dar până atunci să nu uităm că vorbim despre infrastructura care, la bază, ar trebui să ne facă călatori fericiți și nu captive ale promisiunilor neon luminoase și goale, fără un termen real de finalizare!
“`
