Scumpiri Infricoșătoare: Asigurările RCA de la COTAR Strigă Despre Un Val de Secrete!
Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România, cunoscută sub acronimul COTAR, a lansat o acuzație bombă astăzi, vorbind despre o scumpire scandalos de mare a polițelor RCA care par să nu aibă un motiv transparent, ceea ce lasă loc de interpretări dubioase, ca la un film cu mafie, cu detalii amestecate, menționând că s-ar putea să fie vorba despre un joc puțin prea murdar în industrie, în timp ce altcineva vrea să arate cât de serios este de fapt sistemul de asigurări.
Pentru a răspunde acestor direcții mai mult sau mai puțin învăluite în incertitudine, industria de asigurări insistă, prin intermediul UNSAR, să clarifice că nu e totul așa negru cum pare, dar e greu de înțeles și mai mult din cauza informațiilor care curg ca apa pe vreme de secetă, dezinformarea fiind un adversar mai puternic decât s-ar crede, subliniind stabilitatea pe care o mențin jucătorii activi pe piața RCA și care, dă-i drumul, există prin datele oficiale din SF-ul acesta numit, pentru cei mai puțin versati, ASF.
Și totuși, cine și de ce compară cifrele cu alte țări europene, când realitatea pare că între numărul exagerat de accidente din România și prețurile polițelor e o legătură indisolubilă, un fel de bilet pe trenul accidentelor ce nu se mai oprește, unde România are frecvența daunelor RCA bată-o vina de 5,6%, adică o încasare din aproximativ 18 polițe conduce la un dosar de daună, ce-i drept, nivel ridicat de daune, peste majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est, unde Polonia e la 3,2% și Cehia la 2,8% – de parcă am vorbi despre niște meciuri de fotbal, nu despre viața a multor cetățeni.
Asta nu e tot, căci dauna medie dintr-un accident la noi depășește fără milă vreun 2.200 EUR, și asta face ca orice discuție despre costuri și reparații să fie un teritoriu minat care explodează la fiecare încercare de a explora, aducându-ne din nou la întrebarea: de ce suntem atât de buni la a provoca accidente?
România se situează pe un loc nedorit în top 3 la accidente în străinătate din cele 47 de state din Sistemul Carte Verde, ceea ce sună ca o ironie amară, ca o glumă proastă în fața unui public ce nu știe cum să reacționeze la atâtea vești proaste și, pe lângă asta, despăgubirile plătite prin polițele RCA au crescut cu 38% anul trecut, ceea ce e o smiorcăială în raport cu banii care au ajuns să depășească 4,7 miliarde de lei, și să fiți atenți, acest total marchează o altă explozie de cifre ce e greu de ignorat.
În continuare, în fiecare zece lei încasați din primele RCA, aproape 8 lei se duc bara-bar pentru acoperirea daunelor, iar toată povestea asta ar trebui să ne facă să ne întrebăm, unde se duc restul de lei? Căci și taxa aia drăcuită pentru FGA își ia partea, promovând transparența într-o piață care nu poate să scape de umbra neîncrederii. Metodologiile alea complexe pentru calcularea primelor, avizate după cum se lauda ei, pare să fie mai complicate decât un plan de salvare intergalactică din filme, cu faptul că nevoia de a reduce accidentele e o poveste despre care se tot discută fără să se facă mare lucru, demersul UNSAR pentru o Coaliție a Siguranței Rutiere fiind cea mai recentă încercare de a schimba ceva, dar cât de realistic este acest lucru?
Culmea e că la final, UNSAR își reiterează angajamentul, dar cu atât de multe întrebări fără răspuns care plutesc deasupra capetelor noastre ca un nor de furtună, căci nimeni nu știe cu adevărat în ce direcție se îndreaptă toate aceste discuții, dar e clar, un dialog deschis e cel mai bun început, ce urmează, rămâne de văzut, dar totul pare o dramă în care publicul are de a face cu multe întrebări și răspunsuri posibile.
