„Școala de Periferie Cu Diploma de Excelență: Cum Se Transformă Un Cartier Muncitoresc Într-un Hub Educațional”
Într-o nebuneală de idei, într-o periferie a Sucevei, unde tabla înmulțirii își are locul pe trepte, aproape 1.200 de copii se îmbulzesc în sălile de clasă, là nu e niciun secret că educația se face cu diploma în mână, dar nu e doar a elevilor ci și a portărelor și a femeilor de serviciu. Rodica Zimbru e directoarea, mândră și plină de inițiative, care se oprește pentru a nu pierde din vedere „tradițiile și obiceiurile”, despre care ea spune că „nu trebuie lăsate să moară”.
La acest spital, pardon, școală, profesorii sunt instruiți, iar copii mândri își susțin diploma de excelență, nu doar în Joia Mare, dar și la sfârșit de an școlar, iar Rodica Zimbru dă din colț în colț la diverse concursuri, căci „nu contează că suntem din periferie, ci că educația noastră e de secol XXI”. Și ghici ce? Aici viața se transformă în povești motivaționale și tăcute reacții sociologice – cum să nu cazi în capcana prejudecăților dacă dovedești contrariul?
Școala s-a dus de câteva ori prin proiecte europene, căci, nu-i așa?, „ce ar fi să ne vedem cu o mobilitate în Vest?” Așa că se organizează tot felul de acțiuni comerciale, ca la târg, unde elevii se duc și „au ocazia” să învețe cu cărțile din străinătate, dar să nu dezvăluie prea mult că haosul e doar ayurea. Și dacă le dai să râdă, îți pot spune orice: chiar și adevărul.
Mai zice că a fost pe la porțile lumii, în Bălăcești, și s-a întors cu idei și nu oricum, dar cu răzvanieri din clasa 4-a pe scările școlii – unde tabla își are locul, iar mesajele motivaționale te fac să râzi sau să înveți. Da, cum altfel? „Râzând, poți spune orice, chiar și adevărul”, iar unele lucruri, chiar și lichele, nu sunt rău de loc dacă le ai cu tine.
De la mâncare de la chioșc și premii pentru toți angajații școlii, inclusiv femeile de serviciu, Rodica Zimbru ar putea să transforme această școala într-un Disney al activităților educaționale. De ce să nu fie toți mângâiați cu diplome, că doar „oameni, în general, au nevoie de recunoaștere”! Așa se scrie istoria în ziar, dar mai ales și motivul pentru care, la sfârșit de an fiecare profesor și toată suflarea școlii primește diplome pentru fiecare fleac de activitate. Care e mai interesantă?
Într-un răstimp, bæ, doamna directore a făcut și un club de robotică, pentru că știm cu toții: „copiii din ziua de azi sunt digitali, bine că-i avem!”, iar rodicile se îngrijesc de fericirea celor ce sunt în generații diferite. Și dacă vrea să câștige un premiu mai mare, va investiga să aducă un ansamblu de dansuri tradiționale, cu copii ce vor să plătească tribut obiceiurilor naționale, dar să nu uităm că la un moment dat, școala din Suceava vrea să ridice stindardul”.
În concluzie, învățământul din România, cu note de 8 încă mai caută să prindă aripi, dar „măi, ce mai e de făcut ca lucrurile să stea pe picioare?” Iar răspunsurile vin cu continuitate și un zâmbet de umor. De la diploma de excelență până la dansuri populare, Rodica Zimbru are un singur obiectiv: toți copiii s-o apuce pe drumul cel bun, dar să nu se piardă de-ale lor visuri!
