Schimbările Climatice din Trecut: Ce Lecții Nefaste Ne Învăța Istoria?
Deci, descoperirile făcute de cercetătorii de la Universitatea din Oradea, de exemplu, bazate pe documente istoric, aduc la lumina nu doar trecutul, dar un avertisment mare pentru viitor, căci multe catastrofe naturale s-au întâmplat, foamete și epidemii devastatoare care au lăsat urme adânci în istoria Transilvaniei.
Astfel, datele analizate, se știe, din arhive și cronici vechi, sugereaza o climă varibilă extrem de, cu perioade lungi de secetă și temperaturi atât de ridicate încât oamenii credeau că nu mai au scapare, urmate de inundații care chiar au distrus tot.
De exemplu, vara lui 1540 a fost de-a dreptul una dintre cele mai secetoase din istoria documentată dar cu de toate, izvoare secate, animale moarte pe câmpuri și oameni disperati care se rugau nonstop pentru o picătură de ploaie, conform studiului celor de la ziare.com.
Însă, spre finalul secolului al XVI-lea s-a schimbat treaba dramatic, ploi abundente au invadat totul, transformând seceta de odinioară în inundații severe, distrugând recoltă și agravând foametea, care era deja un șir lung de probleme de atunci, evident.
Aceste schimbări in meteorologie, să zicem, erau de fapt precursoare ale Micii Glaciațiuni, o perioadă de răcire care a afectat Europa și nu doar în câțiva ani, ci pe parcursul mai multor secole, făcând viața greu de dus pentru oameni.
Așadar, condițiile extreme de vreme nu au fost doar niște fenomene ieșite din comun, ci au avut efecte foarte profunde asupra societății medievale din Transilvania, care aparțineau unei epoci întunecate pe multe planuri.
Seceta prelungită, da, a dus la distrugerea recoltelor și o foamete severă care a crescut, evident, și prețurile la hrană, căci în vremuri dificile, oamenii trag după ei efectele a tot ce se întâmplă.
Mai mult de atât, criza alimentară a slăbit sistemul imunitar, ce a dus la apariția epidemiilor grave, un studiu arată că între 1551 și 1556, ciuma a devastat multe zone din Transilvania cu orașe unde pur și simplu dieci mureau zilnic între 100 și 120, tare crunt.
Și nu uitați de invaziile de lăcuste, din perioada 1534 și până în 1586, care au complicat și mai tare lucrurile, distrugând ce rămăsese din culturile agricole, ca și cum nu era de ajuns cu toate celelalte nenorociri.
Cu toate că aceste evenimente climatice extreme au pus comunitățile transilvănene la grea încercare, se pare că au găsit totuși câteva soluții de supraviețuire, iar studiul menționează că orașele au început să construiască infrastructuri mai bune împotriva inundațiilor și au modernizat sistemele de irigație, ce sunt esențiale în asemenea momente.
Chiar și așa, aceste dificultăți au condus la dezvoltarea unor metode de păstrare a alimentelor, care s-au dovedit a fi foarte relevante și peste secole, nu doar o treabă temporară, într-un unghiu de uitare.
Inovațiile impuse de schimbările climatice din trecut ne arată că, da, adaptarea e cheie în fața crizelor actuale, inclusiv cele de vreme, dar întreaga problemă este cum ne folosim de acele lecții pentru a ne proteja viitorul.
Schimbările climatice nu sunt ceva nou și reacțiile societății au fost la fel de intense, iar studiul ăsta realizat la Oradea merge spre a ne reaminti că suntem vulnerabili în fața naturii, a climei care nu iartă, și de ce nu, să luăm măsuri proactive.
Deci, dacă în secolul al XVI-lea ardelenii s-au adaptat cu ce aveau, astăzi noi avem tehnologie avansată și cunoștințe dar întrebarea rămâne, vom folosi această lecție din trecut pentru a evita aceleași tragedii, aceleași greutăți?
schimbările climatice
transilvania
catastrofe naturale
foamete
epidemii
istorie
adaptare
lecții din trecut
