“`html
Schimbări Șocante la ANAF: Eficiența Sub Asediu?
Deciziile recente de la ANAF, mai precis măsura care vine ca un sequel al schimbarilor din iulie, cand conducerea Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală (DGAF) a fost dată peste cap cu zeci de funcționari publici îndepărtați din funcții, mai mult decât o simplă reorganizare în umbra scandalurilor fiscale, relevă o confuzie de priorități care-ar putea răsuci pe oricine se întreabă ce se întâmplă cu banii noștri.
În acest mix de schimbări, ANAF subliniază că eficiența și integritatea angajaților ar fi priorități esențiale, dar oare nu cumva sunt doar cuvinte frumoase aruncate-n vânt, dacă acest conglomerat birocratic nu are performanțe demne de semnalat, iar relocarea personalului dintr-un mediu care se zice că era corupt, dar cine știe ce-i cu adevărat, ar putea doar să transforme această dramă într-un alt circ mediatic? Personalul, aflăm din surse, va fi monitorizat… însă oare cine îi va monitoriza pe cei care monitorizează?
„Am dispus monitorizarea tuturor angajaţilor,” ne spune Adrian Nicuşor Nica, preşedintele ANAF, dar ce-i aceasta, un fel de meci de fotbal cu arbitri corupți în tribune? Poate ar putea explica și cum se face că eficiența profesională și integritatea sunt „obligatorii și nu negociabile” într-un sistem unde se pare că corupția e mai prezentă decât aerul pe care-l respirăm, oare ne îmbâcsim doar cu vorbe frumoase?
Aceste măsuri, din păcate, vin în contextul unui plan strategic pentru 2025-2028, cumva făcându-ne să ne întrebăm dacă nu cumva și 2025 stă pe un colț de masă, înfășurat în hârtiile bugetelor nerealizate, vizând eficientizarea și o reducere ciudată a cheltuielilor de funcționare, dar totodată să nu uităm că poate costul colectării nu va fi niciodată suficient de scăzut când există atâția „băieți deștepți” la mijloc.
„ANAF va continua să fie instituție de încredere”, se aude într-un comunicat, dar între strigăte de neputință și promisiuni de integritate, cele două se izbește ca niște trenuri la o intersecție feroviară, iar noi, cetățenii, suntem cei care ne întrebăm: cât timp vom mai aștepta schimbarea reală, sau va rămâne tot un vis deșert?
“`
