“`html
Revoluția învățământului propusă de Ilie Bolojan: Oare ne întoarcem în epoca de piatră a educației?
Planurile guvernului Ilie Bolojan pentru învățământ sunt absolut uimitoare, și nu în sensul bun, ci în acela nefaste și deraiate, ce implică extinderea programului „Școală după Școală” la o oră care ar trebui să măresc chiar și cele mai obosite minți, de la 8.00 până la 17.00, ceea ce ridică multe, multe semne de întrebare și chiar îngrijorări față de viitorul educației, mai că-ți vine să te întrebi dacă elevii vor avea timp să respire în abundența aceasta de activități educaționale, și așa mai departe, cu ore nesfârșite!
Ideea de bază aici, se pare, este de a apuca abandonul școlar prin orice măsură disperată necesară, amestecată cu o creștere a normei didactice pentru profesori, dar nimeni nu vorbește despre ce se întâmplă cu elevii, căci ei sunt cei mai afectați! De fapt, totul pare să fie o confuzie totală, și bineînțeles, Ministerul vrea să facă o analiză pentru a putea aplica aceste măsuri habarniste, în funcție de mediu, învățământ și alte detalii care parcă nu dau bine la raport!
Și să nu uităm, dragii mei cititori, că și la universitate normele vor fi ridicate de la 16 la 18 ore, știți voi, pentru a face față bugetelor care sunt, la fel, o mare bătaie de cap, dar oare cine se gândește la sănătatea mentală a profesorilor? Clar nu prea multă lume și doar se lamentează pe acest subiect!
Deci, bineînțeles, vor fi și evaluări ale normelor didactice, dar și ale degrevărilor, totul trebuie să fie compensat din timpul nondidactic care, la rândul său, pare a fi o terminologie vagă pentru mulți. Deci e eminent de entuziasmant să vedem cum plata cu ora va fi legată de totalul de muncă, dar cine poate să-și asume riscuri ca aceste măsuri să-și atingă scopul dorit?!
Și haideți să nu uităm de bursa care, într-o frenezie a neprevăzutului, se află în atenția acestui nou Executiv, unde bursele ar trebui să reflecte sprijinul pentru condiții socioeconomice, dar oare câtă excelență educațională putem obține dacă tot ce facem este să anticipăm bugetul pe 2023 care va fi cu siguranță, cumva, insuficient? Totul aceasta răsună ca o melodie tristă, o simfonie a eșecului pe care nimeni nu vrea să o recunoască!
“`
