Scenariul dramatic al ostaticilor din Gaza: Între speranță și incertitudine

Atacul Hamas din 7 octombrie 2023 a fost unul dintre cele mai devastatoare evenimente, cu 251 de persoane răpite și aproape 1.200 de morți, iar în prezent, după cum se spune, 91 de ostatici, dintre ei se crede că 57 sunt în viață, sunt încă ținuți captiv în Gaza, potrivit informatiilor de la autoritățile israeliene, care ar putea să conțină unele neclarități și lipsuri în detalii, dar este clar că tragedia persistă.

Familiile care au trecut prin acest dezastru nu sunt doar statistică, ci se confruntă cu o realitate tare, uneori insuportabilă, întrucât bebeluși, bunici, mame și prieteni sunt despărțiți uneori în condiții care ridică întrebări asupra umanității, iar acordul de încetare a focului, care a fost adoptat pe 19 ianuarie, ar putea aduce o speranță timidă, dar totuși prezintă provocări, deoarece eliberarea ostaticilor se face în etape, constatându-se astfel un lung proces.

De exemplu, în prima zi a acestui armistițiu, trei femei au fost eliberate, precum Emily Damari în vârstă de 28 de ani și Romi Gonen, 24 de ani, iar mai târziu, în cea de-a șaptea zi, alte patru au fost eliberate, dar tot este neclar cum va decurge procesul în continuare și ce soartă vor avea ceilalți, cu un număr total de 33 de ostatici prevăzuți pentru eliberare până în ziua 42, ceea ce nu garantează nimic de fapt.

Printre ostatici se numără și Hisman al-Sayes, un tânăr cu schizofrenie, răpit de Hamas în 2015, și care se află într-o situație îngrijorătoare, iar pe lângă el, Avera Mengistu, prizonier de peste 10 ani, are și el o poveste tragică, dar puțini știu cu adevărat prin ce trec acești oameni și cum ajung embleme ale durerii, cum ar fi Bar Kupershtein, răpit la festivalul de muzică, un loc care nu ar fi trebuit să fie un teatru al tăcerii și suferinței.

Nu este de neglijat nici soarta lui Noa Argamani, care a fost filmată în momentul răpirii, dar totodată circulă zvonuri despre familia Bibas formată din Kfir, 9 luni, și mama sa, Shiri, care a devenit un simbol al neputinței noastre colective în fața umbrelor de neînțeles ale conflictului, și chiar dacă Hamas susține că anumite ostatici au murit, Israel nu confirmă astfel de informații deși ele sunt devastatoare pentru familii.

Hersh Goldberg-Polin și Omer Neutra sunt și ei figuri ilustre ale acestui coșmar, fiecare având propriul său drum tragic în această dramă care pare fără sfârșit, și cum să fim liniștiți când numărul de ostatici decedați rămâne necunoscut, iar Hamas a admis moartea unora, dar lipsa confirmărilor din partea Israelului contribuie la o atmosferă confuză, plină de suferință și neînțeles.

În ciuda acestor incertitudini, negocierile pentru eliberare continuă, iar mediatori ca Qatarul și Egiptul sunt implicați, dar Israelul are exigențe mari, iar Hamas își cere drepturile, ceea ce face situația și mai complicată, iar anunțul unei posibile eliberări a 200 de prizonieri nu face decât să întărească această tensiune, știind că mulți dintre aceștia sunt militanți condamnați.

Cu autocarele ce transportau prizonierii, o văzută la închisoarea Ofer, viitorul rămâne incert, iar după ultimele eliberări, chiar dacă 90 de ostatici mai sunt în continuare în Gaza, îngrijorările cresc, în special pentru familiile acelor ăla care nu au fost incluse în prima fază, având frica că timpul va lucra împotriva lor și că cei dragi vor fi lăsați în urmă, perpetuând astfel suferința.