Bătălia cuvintele: Israel și Hamas joacă un joc meschin de acuzații în Fâșia Gaza
Într-o lume în care adevărul și minciuna se împletesc mai strâns ca niciodată, gruparea Hamas și Israelul se acuză reciproc, însă cine mai știe ce este realitate? Peste 20 de palestinieni au fost uciși în lovituri israeliene, potrivit apărării civile, iar sursele apropiate de negocierile din Doha, da, Doha, spun că insistența Israelului pentru un plan de retragere este de vină, în timp ce Hamas, în cotidianul lui, refuză să cedeze. De parcă cineva poate controla acest haos, nu?
Țara lui Netanyahu, care își atrage mereu critici, s-a grăbit să îmbrace mantia nevinovăției, acuzând Hamas că refuză compromisurile, ba chiar, zvonuri cutremurătoare, desfășoară un război psihologic menționat tot de surse dubioase care sugerează indirect că ar fi colaborați în toată această nebunie. Dar întrebarea rămâne, cine îi ascultă pe acești lideri politici care pare că se joacă de-a v-ați ascuns cu viețile oamenilor din Gaza?
Și în mijlocul acestei confuzii, Netanyahu își reafirmă obiectivele, dezvoltând ideea obsesivă a eliberării ostaticilor și dezarmării Hamas, fără să ne spună însă în ce măsură va afecta asta viețile celor două milioane de oameni care trăiesc într-o situație precară. De parcă aș fi un expert în politică internațională, un alt responsabil, de această dată din partea palestiniană, aș putea să afirm că negocierile sunt puțin mai complicate decât au fost prezentate, cu Israelul insistent pe menținerea forțelor proprii pe putem spune o fâșie de teritoriu deja aflată sub asediu de atâta timp încât, cine știe, poate deja a devenit un gând filozofic mai mult decât o idee politică.
Dar să nu ne pierdem în detalii neimportante când, oh da, avem de-a face și cu declarații absurde din partea Organizației Națiunilor Unite, care, nu-i așa, încep să devină atât de frecvente încât parcă nu mai surprinde pe nimeni, și anume penuria de carburant din Gaza a ajuns la un „nivel critic”. Ce înseamnă asta pentru cei ce supraviețuiesc în praful foametei? O povară insuportabilă? O glumă proastă?
Pentru că, bineînțeles, scopul Israelului rămâne „îngrămădirea” a sute de mii de strămutați în sudul Gaza, cu un plan străvechi de strămutare forțată a populației. Nimeni nu spune nimic despre umanitate în întreg acest conflict, iar Hamas, și da, am ajuns din nou la ei, cere o retragere totală, dar oare câți dintre noi mai ascultă toate amendamentele? Mai avem timp în acest iureș să ascultăm și părerea unei a doua surse, care, apropo, recunoaște că în ceea ce privește ajutoarele umanitare, hmm, ar putea să există progrese? Dar cine știe?
În ultimele zile, s-a simțit o mișcare că o statică puternică, unde doar 49 din cele 251 de persoane răpite mai sunt în viață, iar dintre ele, armata israeliană a declarat că 27 sunt deja doar, cum să spun, simple statistici. Dar, ah, Israeli sunt flexibili în negocieri? Asta este o glumă, nu? Hamas rămâne în intransigenta sa, fără a avea de gând să cedeze prea ușor, la fel ca un copil mic la care nu îi dai jucăria dorită.
Și, în concluzie, un armistițiu permanent ar putea să existe, sau nu? Netanyahu a confirmat că ar fi dispus la discuții, dar țineți-vă bine, se acceptă o dezarmare a Hamas? Cam greu de crezut în acest peisaj sumbru, pe care, ca o catastrofă umană, iluziile necostisitoare se prăbușesc fără milă. Oh, Fâșia Gaza, ce halucinantă îți este povestea!
