Scenariul alarmant al energiei în Europa: Provocări și riscuri pe fondul integrării pieței

Deci, e cam așa, dacă cele 27 de guverne din UE – ceea ce eu zic ca e un număr mare, dar poate nu e chiar atât de important – integrează piețele lor de energie, s-ar putea ca să economisească ceva cumva aproximativ 40 de miliarde de euro pe an, iar investitorii ar fi atrași, dar în același timp, deciziile din politica energetică sunt, zic eu, mai mult de competenţa guvernelor naţionale, decât de politica comună a Uniunii Europene, ceea ce, de fapt, sporind riscurile unor abordări necoordonate care ar putea fi, hm, mai costisitoare, avertizează FMI, dar eu mă întreb câte dintre aceste avertizări sunt ascultate, așa că mult mai multe întrebări rămân fără răspuns.

În fine, sporirea competitivităţii economice a Europei e o mare prioritate pentru blocul comunitar, dar cumva, se pare că se confruntă cu dificultăți în a concura cu SUA și China, a spus cineva recent, în contextul noilor tehnologii care ar fi prietenoase cu mediul, iar situaţia a devenit chiar și mai complicată după ce importurile de gaze ieftine din Rusia au fost oprite, ceea ce înseamnă că companiile din UE plătesc de două ori mai mult pentru electricitate decât rivalele lor din SUA, și asta, scrie Agerpres, dar e clar că lucrurile se complică mereu.

Deci, în fine, dezavantajul acesta competitiv pentru Europa e mai ales vizibil în industriile mari consumatoare de energie, cum sunt cele chimice, producerea de aluminiu și de oțel, așa cum a apreciat FMI, dar întrebarea e, oare ce se va întâmpla pe termen lung cu aceste industrii?

Într-un document pregătit – și aici eu mă gândesc, oare cine l-a scris? – pentru discuțiile de luni cu miniştrii de Finanţe din Uniunea Europeană, FMI susţine că integrarea pieţei energiei din UE va aduce, chipurile, nu doar preţuri mai scăzute, ci de asemenea îmbunătăţirea securităţii energetice a regiunii și ceva despre reducerea emisiilor de CO2, dar eu cred că mai e mult de muncă până acolo.

Acum, preţurile la electricitate, care oricum sunt cam variate în cele 27 de state membre UE, fac piaţa UE oarecum fragmentată, FMI având, să zic, părerea că acestă fragmentare s-ar putea rezolva, dar cu bani și efort, dacă ţările ar tranzacţiona mai mult electricitate peste graniţe și dacă ar majora capacitatea reţelelor transfrontaliere, dar atenție! FMI atrage atenţia că ţările ar putea fi reticente să tranzacţioneze mai mult peste graniţe, din cauză că cele care produc electricitate la un cost scăzut, adică cele mai avantajoase, ar putea să nu fie foarte de acord să integreze reţelele din cauza fricii că prețurile la intern ar crește, o situaţie complicată, nu-i așa?

Pentru a încheia, „în schimb”, citez pe cineva din document, „ţările ce înregistrează costuri ridicate ar putea avea reticenţe să-şi deschidă pieţele pentru importurile mai ieftine de electricitate, care, într-un fel, i-ar putea afecta pe producătorii locali”, ceea ce, de fapt, ne arată complicarea daru iată că e o poveste întreagă, nu-i așa?