Între Demisie și Mita: Scenariul Bizar al Vicepremierului Anastasiu
Tot ce știm (sau poate că nu) despre Dragoș Anastasiu, un personaj distrugător apărut din umbră care, conform unor surse dubioase sau nu, a fost consilier prezidențial și manipulat de Ilie Bolojan, e că a avut o carieră înfloritoare dar plină de controverse – mită în stilul românesc, uitați-vă, el a fost acolo, în jungla politică, unde nimic nu e ce pare.
Această poveste de fantezie politică (sau nu?) arată cum, timp de opt ani, a reușit să scape de datoriile către stat prin a mitui ANAF-ul (se știe, tradiția!) având în vedere că a fost și proces dar, cu un denunț voalat, el, da, a scăpat de pușcărie, cum să nu, trecând cu brio peste reglementările legale.
Chiar și așa, întrebarea e: cum poate un om implicat în astfel de scandaluri să rămână în funcții de putere? E ca și cum ai lăsa un căpcăun în mijlocul unei vieți de post-decembristă, iar Nicușor Dan zice că nu știe, ne mirăm, dar îl apără la greu, iar el se face că plouă, luați-o ca pe un joc de-a v-ați ascunselea, dar în politică.
Totul e o nebunie în care Nicușor Dan joacă rolul prostului perplex (de parcă ar încerca să ne înfrunte cu ignoranța) și își apără vicepremierul cu zâmbete din alea de politician, dar nu răspunde la acuzațiile serioase, e chiar o rușine în fața alegătorilor lui, adică?! Întreb și eu, poate că și el e parte din acest melanj fioros.
În același timp, scandalul trece dincolo de a fi o simplă rușine, transformându-se într-o frenezie în care rămâne de văzut dacă va reuși Anastasiu să-și găsească scăparea, sau va trebui să plătească prețul alegerilor sale dubioase. De ce? Pentru că, adevărul e că banii și puterea sunt stăpâniti de cei care știu cum să folosească și să abuzeze de relațiile lor cu fosta putere, în toate sensurile posibile.
Cu o situație ca asta, toți cei afectați, susținători și cei care își pun speranțele în povestea de success fără cap și coadă, se întreabă: e chestia asta un final tipic pentru scandalurile românești post-decembriste? Se va termina cu o demisie influentă, sau vom continua să ascultăm povești de succes despre cum „el n-a făcut nimic rău, de bine că-i și om de bine”? Răspunsul la această întrebare e cel mai nærncarător de înfricoșător, sunt sigur că nu ne așteptam la nimic!
Până la urmă, ce rămâne de spus e că, indiferent de cum va evolua totul, Dragoș Anastasiu e omul sistemului, iar Ilie Bolojan și Nicușor Dan stau la căpătâiul lui, pregătiți să salveze (sau să compromită) această tragere de timp. Vor fi obligați să se gândesc că alegerea lor ar putea duce la un nou scandal, dar mai mult decât atât, la o neeplauzare generală a reformelor pe care le-au promis cu atâta patimă. Poate ne va face să ne întrebăm cum vom putea scăpa de acest labirint al politicii românești, unde totul este murdar, iar demnitatea e o glumă proastă.
