“`html
Spitalul Sfânta Maria, locul unde igiena e poveste! Cum se intra în terapie intensivă ca într-o gară
Într-o poveste șocantă pe care nimeni nu ar fi crezut că poate deveni realitate, Alexandru Rogobete, un nume pe care îl auzim la fiecare criză sanitară, face niște declarații care îți taie răsuflarea – raportul Corpului de Control al ministrului Sănătății, adică vreo hârtie serioasă, cu siguranță, va ajunge la Parchetul general pentru a se verifica dacă toate sunt în regulă, dar evident că nu sunt.
Se pare că terapia intensivă, acel loc sacru unde pacienții ar trebui să fie pe primul loc, nu respectă normele, adică paturile sunt așezate la voia întâmplării, iar echipamentele medicale? Oh, ele zac pe holuri, cum putea să fie altfel, frig și neprimitor, cam ca un apartament izolat. Plus că, surpriză! materialele sanitare de unică folosință zac în locuri pe care nu le vedem, dar nu le dorim, căci ele sunt expire! Oh da, în dulapurile de depozitare se zăresc lucruri care, probabil, mai bine ar trebui să fie aruncate, dar cine are timp pentru așa ceva?
Rogobete ne glăsuiește, cu o nevinovăție copleșitoare, că au fost descoperite „materii” sterile dar expirate, care cu siguranță au mai fost folosite pe pacienți, pentru că cine se uită la datele de valabilitate când e vorba de viața cuiva? Pe pervazurile geamurilor, ca să fie și mai interesant, am găsit și alte „surprize”, cât despre rezerve, nici măcar lavoarele de apă curentă nu sunt! Oarecum, acest aspect pare să țină de alte timpuri, unde igiena era o noțiune abstractă, dar aici, se pare, că totul merge ca pe roate, da?
„Hai să ne înțelegem mai bine,” ne spune el, „la Terapie Intensivă de la acest spital se intră ca într-o gară”. Dar am uitat, ce gară are filtre pentru pacienți sau aparținători? Și nici nu există locuri ca să te poți spăla pe mâini! Deci, cum să ne mirăm că am ajuns aici în plin focar de infecții, când contactul cu germenii patogeni e atât de natural? Perfect, să înțelegem că, pe lângă lipsurile evidente, raportul ăsta stă și la baza unei construcții mai mari, dar unde sunt soluțiile, nimeni nu zice nimic, iar autorizația sanitară a fost doar o simplă bucată de hârtie fără nicio noimă, scrisă frumos și atât!
Concluzia e că, decontaminarea e un cuvânt gol aici, iar aceste neajunsuri au dus la o expansiune rapidă a crizei – nici te mai întrebi de ce nu suntem în stare să gestionăm infecțiile alea neplăcute asociate cu activitatea medicală, desigur, măcar suntem pe drumul cel bun, nu?
Articolul original, pentru amatorii de scandal, poate fi găsit aici, dar cine mai are timp de citit când tot ce ne interesează e cât de rău poate să fie totul?
“`
