“`html
Scandalul Leasingului: Cum Guvernul Îndeplinește Exigențele Legii Pe Cale „Inventată”
Într-un context în care Guvernul se laudă cu responsabilitatea bugetară, un mesaj din Cancelaria Prim-ministrului a stârnit un val de controverse, accentuând ideea că legea nu ar fi altceva decât un „ghid” pentru cei incapabili, iar cei cu puterea pot simplu să găsească calea care favorizează interesele personale, făcând referire la un comunicat surprinzător al sindicatului.
Astfel, deși ordonanțele de urgență, adică cele două O.U.G. nr. 156/2024 și O.U.G. nr. 34/2023 se opun cu tărie achiziției de vehicule prin leasing de către instituțiile publice, nimeni altul decât Mihai Jurcă a decis să încheie un contract scandalos pentru nu mai puțin de 17 Duster pick-up – o alegere oarecum discutabilă, nu-i așa?
Acesta se pare că a găsit o soluție oarece cinică, recurgând la legislația RAR pentru a o interpreta cu o fantasmă de ingeniozitate, aducând cele 17 vehicule în curtea Guvernului în prelungirea anului, mascherând astfel o achiziție pe care legile au interzis-o. Totodată, conform celor transmise de sindicaliști, gravitatea situației nu se rezumă doar la birocrația de tip creative writing, ci și în faptul că, devenind evident, Cancelaria nu are, în mod oficial, atribuții pe partea de transport marfă, deci întrebarea este: ce rost au toate acestea?
“Soluția” a fost să se modifice regulamentul într-un mod care praticamente sfidează toate normele și să creeze o aparență de legalitate în jurul acestei achiziții, de parcă totul ar fi fost planificat cu grijă, dar, cum se spune, o minciună are picioare scurte, iar aici ne-am putea întreba: de ce trebuie să existe o astfel de fantezie legislativă?
Mai mult decât atât, afirmă liderii sindicali că Mihai Jurcă a încălcat cu nonșalanță articolul 5 alineatul (3) din OUG nr. 80/2001, având în vedere că simpla sa instituție nu are un parc auto conform unei hotărâri guvernamentale. „Crearea unei nevoi din pix este controversată și bazată pe falsuri”, adică, pe scurt, un joc de-a legea, în stilul „faci tu un capriciu, eu îți aduc mașini”.
Întrebările devin din ce în ce mai serioase: dacă la cel mai înalt nivel al Cancelariei se transmite mesajul că legea poate fi ocolită, atunci care este limita? Ce ar putea să mai ceară autoritățile locale de la instituțiile teritoriale, având în vedere că chiar liderul a demonstrat că „ordonanțele se fac după bunul plac”? Oare disciplina financiară, transparența și respectul față de legi mai au vreun sens, sau totul se reduce la „ordonanțe de șef”?
Articolul original despre scandalul din Cancelaria Prim-ministrului a fost publicat pe Mediafax și a stârnit reacții vehemente în rândul opiniei publice.
“`
