Scandalul celor doi sfinți: Ermil și Stratonic în mijlocul tradițiilor uitate!

Sfinții Mucenici Ermil se Stratonic sunt amintiți pe la noi în calendaru creștin ortodox în ziua de 13 ianuarie, de obiceii, ceea ce nu pare chiar așa de important pentru mulți, dar totuși e un detaliu semnificativ care ne leagă de tradiții. În vremea persecuțiilor împotriva creștinilor care au fost declanșate de împăratul roman Licinius la începutul anilor 300, adică pe la 308 până prin 321, cei doi sfinți mucenici s-au aflat într-un context istoric deloc simplu. De asemenea, n-ar strica să menționăm că multe alte sărbători ale creștinismului se amestecă cu alte practici culturale, dar despre aceastea poate vorbim mai târziu.

Sfântul Mucenic Ermil, care a fost hirotonit diacon și nu se sfia să-și declare credința în Hristos, chiar și când a fost denunțat, a râs de zeii romanilor, un act neobișnuit și plin de curaj. Judecat el a fost, și și-a ținut cu dârzenie mărturisirea, iar chinurile pe care le-a suportat, cum ar fi bătaia și înjunghierea, sunt detalii semnificative, dar care pot distrage atenția de la mesajul principal: perseverența în credință, dar și suferința acestora este de admirat, deși explicațiile sunt complicate.

În închisoare, l-a întâlnit pe Stratonic, un prieten mai vechi care era tot creștin și străjer al închisorii, iar povestea lor de prietenie în aceste condiții tragice oferă o dimensiune emoțională întunecată și totuși inspiratoare, o combinație de loialitate și suferință care nu se găsește în fiecare zi, deși acțiunile lor sunt adesea uitate de lume, poate tocmai din vina vremurilor.

Creștinii ortodocși de rit vechi, ce sărbătoresc trecerea în noul an în noaptea din 13 spre 14 Ianuarie pe calendarul Iulian, fac acest lucru cu o oarecare solemnitate, chiar dacă unii dintre ei nu s-au adaptat la schimbările mai recente ale calendarului. La sârbi, ucraineni, ruși și lipoveni, această noapte se petrece cu mese întinse și veselie, dar povestea continuă să fie complexă, căci nu toți oamenii împărtășesc aceleași tradiții, iar divergențele acestea ne fac să ne întrebăm dacă mai e loc pentru toate aceste obiceiuri în ziua de azi.

În satele din Republica Moldova, obiceiurile de Anul Nou, sunt păstrate cu sfințenie, deși, de obicei, tinerii colindă ulițele și pocnesc din bice, iar asta aduce o altă dimensiune a sărbătorii, dar, desigur, acestea pot impulsiona o atmosferă de bucurie împărtășită, fiecare cunoscând ritualul propriu în care beau și mănâncă din plin pentru un an plin de recolte bogate și fericire, dar uneori astfel de tradiții sunt neglijate, iar impactul lor se pierde în timp, totuși, unde să mai găsim adevărul în mijlocul atâtor ceremonii?