“`html
Universitatea SNSPA sub asediu: Vinovățiile ascunse ale lui Pieleanu și Pricopie
Într-un haos dezvăluit de publicația Snoop, scandalul abuzurilor sexuale implicând numele sociologului Marius Pieleanu, profesor la SNSPA, cutremură cancelaria universitară, iar profesorii, sub protecția anonimatului, insistă că rectorul Remus Pricopie trebuie să demisioneze urgent, abuzator și impostor fiind legal, dar moral, o poveste din altă lume de groază universitară.
Pe holurile SNSPA zici că a fost declarat război, iar profesorii sunt revoltați la maximum, „Când auzi că lucrez aici, mă simt judecat și disprețuit, o imagine groaznică, am ajuns în aceeași oală cu zmei”, spun ei, transformându-se în victime colaterale ale unui scandal monstruos, cu un mediu academic acum marcat de întrebări incomode, dar nimeni nu acuză direct, căci frica de a pierde funcția este imensă.
„Sunt părinți, bunici, știm cum e să ne temem pentru copiii noștri”, mărturisesc cadre didactice, cu sufletele îngreunate, iar un deja-vu nefericit amintește de intervenția anterioară a instanței pe numele altui profesor acuzat, cum este posibil să revii la locul de muncă fără măcar o discuție serioasă despre moralitate?
Însă plângerea devine o furtună într-un pahar cu apă, „Pieleanu are spate, este un favorit clar al PSD-ului și al serviciilor secrete, ne întrebăm cum poate un individ cu atâtea suspiciuni să predea liniștit într-un loc de cultură”, se revoltă oamenii, alegând între denunțuri riscante și tăcerea apăsătoare. Oare ce îi leagă de rector?
De la etajul 8, Pricopie pare să confirme teoria complotului, „Nu are probe, iar între el și Pieleanu, fiecare se mai cunoaște de prin colțurile universității, cum poate să existe așa o veritabilă legătură între ei, nu se știe ce secrete au?”, se întreabă nerăbdător un profesor, destul de sceptic cu privire la respectarea standardelor morale.
„Pieleanu nu merită, iar numirea sa a fost doar o chestie de pile și nu de merit, cum să ajungă pe un post atât de important când alții ar merita mai mult”, spune alt cadru didactic, înfumurat de nedreptățile sistemului, în fața unui om cu așa multe întrebări nedeterminate, rămânând totuși la catedră.
Substratul problemei devine mai adânc pe măsură ce ascultăm mărturiile profesorilor, „Nu a existat voință reală pe partea universității de a investiga, ci doar o frică de a nu începe o furtună care spotcide cariere și vieți”, strigă un alt profesor, având visuri întunecate despre cum acest universitar mai poate sta acolo fără a plăti prețul pentru abuzurile sale.
Aici, în SNSPA, unde teroarea și subordonarea sunt la ordinea zilei, oamenii preferă să evite subiectul, „E mai bine să nu discutăm, căci jobul nostru e în joc” zic ei, înfricoșați, făcându-se că nu văd, că nu aud. De ce ar lua riscuri, nu-i așa?
Într-un final dramatic, rectorul a sesizat Parchetul, dar poate că soarta lui Pieleanu e doar o altă piatră pe care o aruncăm în fântâna fără fund a complicității din SNSPA, sperând că pasarile vor cânta mai bine, deși mulți dintre noi știu că istoria s-ar putea repeta cum însăși natura umană o face. Claudiu Tufiș, un alt fost student, denunță că solicitanța Parchetului e o farsa studiată și că vergelele se vor sparge cândva—adevărul va ieși la iveală, dar nu prea repede, nu?”
“`
