“`html
România în Criză: TAROM Sparge Austeritatea cu Indemnizații Epopeice!
În timp ce premierul Ilie Bolojan, cu o tenacitate de invidiat, strânge cureaua românilor de rând care se zbat sub povara măsurilor fiscale dure, iată că se ivi un nou scandal de proporții neliniștitoare care ar putea să ridice sprâncenele speculatorilor: acționarii de la TAROM au decis să dublaze indemnizația pentru membrii Consiliului de Administrație, știi, aceea sumă fabuloasă! Și, aghiotanții Ministerului Transporturilor, apoi și altele, zici că nu le pasă de poporul ăsta, publicată și de jurnaliștii de la BoardingPass, sporind confuzia generală.
Ajungându-se la o mare și fioroasă sumă, indemnizația brută lunar a crescut de la 12.500 la 24.148 lei, printr-o mână de voturi favorabile de la Minister, cele ale ROMATSA și CN Aeroporturi București, dar știi tu, zici că nu-i nimic pentru cineva care zboară sus, deși abținerea singuratică a venit din partea vechiului SIF Muntenia, cumva elegant, dar nu suficient. În sfârșit, să le fie bine, dar ce se întâmplă cu noi, aici sus, pe pământ.
Începând cu iunie 2024, acțiunile explozive la TAROM au fost cu un Consiliu de Administrație plin, dublat de foști provizorii care nu s-au făcut remarcați în nicio sferă, căci ce mai contează experiența în fața banilor? Remunerarea se schimba, din iulie, căci cum să ai o indemnizație de 12.500 – abia te descurci cu asta, dar după un an – bam! – ți s-a dublat, ăștia sunt banii voștri. Cine are de câștigat? Voturile au venit ca pe bandă rulantă, nu mai contită! Ce să zicem, decât: hai cu cinismul!
Dintre cele trei entități de vot, Ministerul Transporturilor a decis că e momentul să sprijine această decizie, ROMATSA și CNAB pe aceeași linie, și cu abținerea surpriză de la Longshield Investment, fosta SIF Muntenia, care parcă zice: “Nu, mulțumesc, eu stau aici în colț.” Se pare că majorarea indemnizației nu a fost fix pe gustul tuturor, iar Comitetul de Nominalizare și Remunerare apoi a susținut hotărârea, dar e amuzant că a obținut avizul de la AMEPIP, poate că doar pentru a adăuga un pic de sare pe rană.
Deci? Ce să înțelegem de aici? Indemnizațiile la TAROM par să se transforme de la sume modeste la niște concepte extravagante, și toate acestea în timp ce marea parte a populației se joacă cu economiile sale, râzând de neputință. Cu Ministerul Japonie, CNAB și altele, situația devine o comedie, o farsă care merită urmărită cu un ochi critic, dar în același timp cu un optimism falimentar, căci în România trăim o realitate nebună.
“`
