Distrugerea Salinei de la Praid: O Poveste de Birocrație și Complicități Inexplicabile!
Dezvăluiri în exclusivitate care par să sfideze logica, este o poveste tulburătoare despre salvarea unui obiectiv de patrimoniu, zăcând în ruine din cauza unor complicități inexplicabile, unde ONG-uri se transformă în obstacole în loc de susținători, pe scurt, o realitate distorsionată, prezentată de jurnalistul Laurențiu Botin, care aduce la lumină o serie de documente, poate compromițătoare, sau poate ireversibile pentru un proiect așa zis vital, pe scurt, nimeni nu pare să aibă un răspuns satisfăcător.
În 2013, la o adică, Societatea de Georgrafie Cholnoky Jeno lansa, trimite un aviz la Salrom, menționând că chestiunea despre avizul de mediu e mai complicată decât pare, adică, ca să fiu clar, nu se vorbește despre pârâu ca fiind cauza inundațiilor, ci mai degrabă despre apele de pe versanți, deci măsurile de regularizare a pârâului Corund sunt ”inadecvate și amenințătoare” și avizul este simplu, dar de fapt, NEFAVORABIL.
Ce e grav e că, chiar cu câteva zile înainte de dezastru, Salrom cere o evaluare a impactului asupra mediului, și a fost aprobat, dar aici vine întrebarea, de ce? Lumea trebuie să înțeleagă că lucrurile nu stau chiar așa cum ne-a fost prezentat, căci, conform avizului, ONG-ul se comportă mai degrabă ca un gardian, dar unul care blochează decât să faciliteze!
Cu alte cuvinte, deși Salrom solicita rapid acorduri și protocoale, infrastructura era deja sub apă, și cu toate astea, Ministerul Mediului și AN Apele Române cereau o documentație suplimentară, lucru ce, sincer, e înfricoșător și demn de atenția tuturor celor care cred că noi, ca societate, ne merităm soarta. Așadar, putem pune întrebarea, cine ne protejează cu adevărat? Cu inundațiile devastatoare în plină desfășurare, birocrația pare să fi devenit un dușman al progresului, iar aceste documente sunt dovada vie că politica și natura nu se înțeleg deloc.
Mai mult decât atât, de ce a durat atât de mult? Aș dori să cred că nu suntem doar fantome bântuite de decizii proaste, însă, cu actele de natură informativă care continuă să curgă, am impresia că insistențele pentru a păstra transparența nu au mai avut niciun sens. Așadar, ce urmează? Rămânem aici blocați în acest joc de zei? Concluzia este simplă, suntem la mâna lor!
