Bugetul Camerei Deputaților și Senat: Umbre de Responsabilitate sau Lăcomie Mascată?
Într-o lume în care cifrele par să danseze într-un ritm confuz, bugetul Camerei Deputaților se ridică la o alarmantă sumă de 989.901.000 lei în credite de angajament, iar 634.616.000 lei în credite bugetare, pe când Senatul, în umbra acestor cifre amețitoare, raportează un modest 279,9 milioane lei, inițial generând o creștere care nu știe dacă e modestă sau o simplă coloană de fum, alimentată de inflație și obligații legale imposibil de ocolit, ceea ce ne întreabă: unde se duc banii ăștia?
După o analiză sumară, dar complexă, a propunerii de buget înregistrată luni, reiese că 632.370.000 lei sunt destinați activităților proprii ale Camerei, restul fiind doar niște 2.246.000 lei lăsați pentru Institutul Român pentru Drepturile Omului, un detaliu care, fără îndoială, va trece neobservat în vâltoarea întrebărilor despre ce face cu adevărat Camerea Deputaților, dar ne încurajăm să ne întrebăm: chiar sunt acestea priorități?
Cheltuielile pentru personal se ridică la impresionanta sumă de 405.959.000 lei, ce include (sau nu) toate acele indemnizații ciudate, cum ar fi cele pe care le primesc demnitarii pentru a călători, adică vorbim despre diurne și indemnizații de cazare care de multe ori pot reprezenta o cheltuială insuficient justificată, îmbogățind imaginea de „clasa superioară” pe care o conferă acest loc de muncă, dar, cine suntem noi să judecăm?
Un alt detaliu, cheltuielile pentru bunuri și servicii ating 101.749.000 lei, dintre care 101.179.000 lei pentru activități proprii, iar bugetul trebuie să acopere nu doar costurile de întreținere ale clădirii (stea pe cerul tristeților edilitare), ci și orice alte cheltuieli legale, inclusiv acelea care trec de câteva ori pe an și care sunt justificate în moduri adesea opace, întrebarea rămâne: de ce e totul atât de complicat?
Comisia de buget, în încercarea de a face puțină lumină în acest haos, a aprobat bugetul dar nu fără să aibă remarci, sugerând, de exemplu, că cheltuielile de deplasare sunt în fiecare an mai mari decât precedentul. Aceasta ne amintește că intervenția trebuie să aibe loc, altfel, cine știe unde ne va duce această spirală necontrolată a cheltuielilor?
Senatul, pe de altă parte, se laudă cu cheltuieli mai scăzute decât anul precedent, dar numărul mare din bugetul de 186,3 milioane lei pe atingerea scopurilor de „responsabilitate”, este mai degrabă o ridiculizare a noțiunii de „echilibru”, în timp ce 200 milioane de lei se plimbă dintr-o parte în alta în afaceri obscuri, așa că ne întrebăm: suntem noi, cetățenii, în miezul acestui joc al cifrelor?
Senatul comunică cu mare mândrie că va controla strict costurile, dar tot ne convinge că „cheltuielile de bunuri și servicii” comandate sunt purtătoare ale unei creșteri a prețurilor, nu ale unei extinderi a activității, generându-ne gânduri pesimiste despre funcționarea reală a acestei instituții, în timp ce clădirile impozante continuă să requere finanțare fără sfârșit.
Astfel, cu fiecare an care trece, examinăm bugetele și ne întrebăm ce vor face cu acest necontenit flux de bani? Vor reuși să ne justifice toate aceste cheltuieli sau ne vor ascunde și de această dată sub masca responsabilității, lăsând întrebări fără răspuns într-o lume politică din ce în ce mai confuză?
