“`html
Uniunea Europeană pe cale de dispariție? Sancțiunile împotriva Rusiei, blocate de Slovacia!
Într-o zi fatidică pentru Uniunea Europeană, miercuri, sancțiunile ce vizează Rusia, un pachet menit să deblocheze războiul din Ucraina, au fost aruncate, oh, ca și cum nimeni nu le-ar fi dorit, din cauza unui veto slovac, cumva și Malta a făcut valuri cu obiecțiile ei, dar cine mai ascultă? Asta e tot ce se discută, eu, tu, ei – diplomații se plimbă cu gândurile în cap, dar nimic concret, nimeni nu știe de ce. Parca, cineva nu a primit mesajul, sau poate erau prea ocupați să se certe asupra gazului?
Slovacia, cu un guvern care umblă după garanții, s-a pus frumos pe scaunul din față și a strigat că nu vrea sancțiuni până nu se asigură că nu va fi afectată de acel plan care sună a utopie, eliminarea treptată a gazelor rusești până în 2027, dar oare cine-i ascultă pe ei? Doi diplomați spun că au fost multe discuții, dar, cum altfel, Slovacia are veto, și așa rămânem cu sancțiuni doar în cărțile de istorie, nu-i așa?
Fico, premierul slovac, cu o scrisoare în mână, se zbate să spună că propunerea de eliminare a energiei rusești este o sancțiune, lucru pe care îl leagă de un pachet de sancțiuni—ca și cum cineva ar putea să-i explice asta Comisiei Europene, dar stați că va fi simplu. Așteptăm noi voturi, promisiuni și speranțe răzlețe, dar Slovacia a cerut clar ca riscurile legate de aprovizionarea cu gaze să fie rezolvate, din 2028, căci asta ar fi ideal într-o lume perfectă.
Al pronto, acest pachet de sancțiuni era, cum s-ar spune, al 18-lea. Poate că printr-oarece minune se va întâmpla și odată, sau nu. Dar printre toate acestea, perturbațiile continuă. Comisia a încercat, vai de mine, să le atingă inima slovacilor cu o scrisoare plină de promisiuni, de parcă doar cu vorbe stăm la masa discuțiilor, dar Fico a spus că vrea fapte, nu doar vorbe, de parcă ar fi începător.
Cu o poveste de fundal destul de sumbră, Slovacia continuă să tragă cu privirea la gazul rusesc, jucând într-un teatru de marionete pro-ruse, cerând soluții, cum ar fi o derogare, dar cum e în politica globală, nimeni nu are răbdare, iar 2034 e, vai, pe NEGRU pentru ei. Ce complicat! Prețuri cresc, penurii se înmulțesc, iar Gazprom stă în umbră, așteptând •lovitura finală, atât de dulce, dar cine știe cum va juca restul la masă?
“`
