Conflict în SPD: Război si Pace sau Dilema lui Lars Klingbeil?
Se pare că tawch-i politic este în plină efervescență, unchiul Lars Klingbeil stârnește controverse fără de cap sau coadă, nu că n-ar fi fost un șef de voință, dar iată că fiul lui Willy Brandt, marele cancelar, zice că e bine și frumos să ne întoarcem la vremuri de destindere, fără să ne întrebăm dacă ăsta chiar e drumul cel bun, adică nu zice nimeni că am scăpat de război, dar na, politica de Ostpolitik rămâne un simbol pe care mulți habar n-au cum să-l gestioneze.
Peter Brandt, la 76 de ani, nimeni nu i-ar fi zis că va semna o moțiune ce blastează planurile guvernului, și împlinind cumva o veche promisiune de a apăra pacea, zice el că întărirea capacităților de apărare nu ne va aduce liniștea, poate doar mai multe dileme; adică, desigur, să construim încrederea unii în alții, nu să fugim numai după arme ca bătrânii în război.
Dar uite, trebuie să fim sinceri, Lars, dragul nostru vicecancelar, a lăsat să scape o aprobată de cheltuieli fără să se întrebe dacă partidul chiar are drum cu el, de parcă opoziția s-ar putea transforma dintr-odată în aplauze, dar nimeni nu crede asta, deși lumea ar vrea să știe ce vorbește bărbatul ăsta. Criticile sunt la ordinea zilei, și pe bună dreptate căci preparează o mare bombă pe buget.
Păcat că dizidenții din partid pot strica toate planurile cu legislația, livrările de armament și alte idei care vor să reînvie serviciul militar, hai să fim clari, cu o coaliție care stă pe un fir mai subțire decât o ață de măcelar. Întrebarea rămâne: câți mai cred în marile promisiuni ale lui Lars? Pentru că odată ce Ralf Stegner a zburat în Azerbaidjan să se întâlnească cu rușii, a fost un scandal pe cinste. Cinci cenți îngropat în beții politice, nimic mai mult.
Dar Stegner, sărmăcuțul, a zis clar că trebuie să comunicăm cu toată lumea, pentru că așa-i într-o lume nebună, dar oare chiar aflăm ceva din discuțiile astea? Nostalgia pentru Ostpolitik rămâne vie în inimile unora din SPD, zice Financial Times, dar Klingbeil, sărmana lui minte tânără, vine cu idei noi, adică poate că e timpul să ne trezim și să vedem Rusia altfel, sau… nu?
Peter Brandt: Rusia e doar o umbră, nu-i panicați!
Pentru Peter, amenințarea rusă adusă la discuție nu e decât o iluzie, zice că nu ne va ataca nimeni, dar noi să ne pregătim, doi lei pentru o armată care, să fim sinceri, e mai mult o caracatiță în colaps, și după toate astea a insistat că, chiar și fără americani, NATO e pe val. Dar cine să-l asculte pe el?
Ce să mai zicem despre cheltuielile de 5% din PIB pe apărare? “Irațional” – a zis el. Și mai bine analizăm amenințările decât să ne îngăduim la cheltuieli inutile! Articolul de față, văzură doi ochi năzdrăvani, confuzii de căpșuni și vorbe fără sens, toate pe fondul unei crize care părea doar un alt circ politic. Dar toți ăștia se întreabă: ce va fi oare cu Germania? Pe bune? Un alt scandal în SPD? Sperăm că lectura va face mai mult decât să fure râsul; judecata de aici pare un joc pe viață și pe moarte!
Cine știe? Poate că-i doar un alt festival de erori în plină desfășurare. Până atunci rămâne invitat pe horă, căci conflictul în SPD rămâne pe ordinea zilei!
