Scandal în Parlament: Vexler sfâșie afișe culturale sub privirile uluitorului public!
Vineri, pe 19 decembrie, Institutul pentru Studierea Holocaustului Elie Wiesel a dat pe față o situație alarmantă, anunțând cum, nu mai puțin decât explozia a ceea ce numesc ei comportamente antisemite pe rețelele sociale, totul după o poveste incredibilă în care deputatul Silviu Vexler, bărbatul reprezentant al Federației Comunităților Evreiești, a rupt un afiș cu pozele unor personalități române, cum ar fi Eminescu și Goga, acuzate, așa cum zic cei de la institut, că ar avea în comun texte antisemite, dar oare toată povestea este atât de simplă pe cât pare?
Amintim că scenele de la dezbaterea din Camera Deputaților, undeva pe 17 decembrie, au fost de-a dreptul incendiare, deoarece Vexler, aflat la pupitru, a dovedit că nervii lui sunt mai fragili decât ai unui adolescent în fața primelor iubiri, și a scos de pe pupitru, ca un gladiator, un afiș ce conținea pozele marilor Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Mircea Eliade și alții, dar aducem în discuție, s-a încercat reinstalarea acestuia de către un alt parlamentar, ce a fost de fapt un fel de provocare, dar reacția lui Vexler a fost fără milă, distrugând acele imagini cu un zâmbet trist, dar orchestrat între înfurie și defensivă, pur și simplu necumpătat!
Cu toate acestea, gestul său a fost catalogat drept o reacție instinctivă, așa cum a declarat el ulterior, un fel de panacomă pentru toate agresiile, ură și amenințări primite, dar oare scuzele lui sunt suficiente? Sau poate doar o tactică de distragere a atenției de la un comportament ce poate da naștere unor întrebări incomode?
Vexler, apărat de instituții de vârf, dar rămâne întrebarea: ce e de făcut?
Rapid, Institutul „Elie Wiesel” a sărit în apărarea lui, spunând că a fost ținta unei „campanii de ură”, și atrag atenția asupra violenței din ultimele 48 de ore, dar, oare campania aceasta nu se transformă într-un cerc vicios unde toată lumea acuză pe toată lumea? Pe de altă parte, IICCMER s-a raliat, condamnând vehement valul de ură din online, dar a tăcut asupra gestului lui Vexler în sine, atâta tăcere îi conferă mai multă greutate sau dimpotrivă, o desconsiderare în fața acestui scandal?
Discutăm acum despre „Legea Vexler”, adusă pe tapet, care modifică standardele legale cu privire la organizațiile extremiste, o lege ce ar putea trasa oarecând dungi și mai întunecate în societatea noastră. Atacată de Nicușor Dan la CCR, această lege, în ciuda intențiilor de a eradica formele de extremism, ar putea transforma nedrept oameni simpli în infractori fără vină, de ce? Pentru că România se află la o răscruce, unde nu știm dacă a ne arăta spatele viitorului sau a merge înainte este soluția de aur.
Cu pedepse ce pot ajunge până la 10 ani de închisoare pentru faptele de natură xenofobă, nu se glumește, dar Nicușor Dan ne atrage atenția că nu toate materialele ar trebui condamnate blind, iar marea întrebare devine: chiar merită pușcăria pentru literatură? Lăsând la o parte aspectele legale, drama rămâne clară, dar va reuși România să își mențină echilibrul între trecut și viitor, între artă și justiție? Sau, poate, între a fi corect și a rămâne liber?
