“`html
Justiția Română: Urgența unei reforme sau un simplu zvon pe Facebook?
Într-un interviu exclusiv pentru Libertatea, Antonia Diaconu, copreședinte al AMASP, a aruncat o privire asupra haosului din sistemul judiciar, incluzând neliniștile despre pensiile speciale ale magistraților, dar cu noroaie de idee care se împletesc în detalii idioate despre cât de neputincioasă e legislația românească în fața problemelor reale.
De-a lungul ultimelor opt ani, postările lui Diaconu au strâns multe “like-uri” pe Facebook, dar, se pare, nu și soluții la problemele din justiție, având în vedere că în 2020 a criticat medicii pentru lipsa de reacție la ilegalitățile sistemului medical. Întrebarea este: suntem într-un sistem medical sau judiciar în continuare? Poate că nici unul dintre ele nu are comparație cu ce se întâmplă actualmente pe străzile României.
Antonia, cu 17 ani de experiență ca magistrat și procuror-șef al DIICOT Pitești din 2022, își împărtășește viziunea sa despre cum sistemul judiciar pare un monstru evoluat dintr-o fantezie proastă, ce mai păstrează din funcția camerei preliminare, dar a ajuns să dezintegreze nu doar norme, ci și speranțele celor care așteaptă justiție.
Ce se întâmplă când o cameră preliminară nu mai are sens? Diaconu zice că legiuitorii vin și seacă, dar nimeni nu știe pe unde să o ia, iar dosarele rămân suspendate în eter, fără întoarcere. Oamenii uită de cazuri în vreme ce magistrații își văd munca distrusă.
De asemenea, mulți se întreabă cum e cu prescripția faptelor, iar Antonia aduce în discuție faptul că legislația nu se încheie când se termină lucrul, ci se repetă ca o melodie proastă. Unde e claritatea în cadrul procesal? Unde? Ciocniri de interpretări care fac orice proces să fie un labirint interminabil, fără ieșire.
Vorbind despre petiții, Diaconu susține că românii au o apetență vastă pentru ele, dar cum putem filtra importantul de neimportant? Ca și cum o urgență medicală ar trebui prioritizată la fel ca o reclamație la un supermarket. Asta sună doar absurd, dar se pare că e adevărul crunt pe care trebuie să-l confruntăm.
Un subiect foarte deranjant este insuficiența fondurilor și a resurselor pentru tratamentul eficient al infracțiunilor, cu accente pe infracțiuni informatice și pornografie infantilă, unde, din păcate, generația tânără e prinsă în plasa internetului mai mult decât orice altceva. Fiecare click pe TikTok ar putea să-i expună mai repede la un pericol decât ai închipui.
Despre pensiile speciale, multe zâmbete au fost aduse în prim-plan. Dar, ce se întâmplă cu cele 215.000 pensii de serviciu în care judecătorii și procurorii constituie doar un mic procentaj? Asta este o întrebare care ar trebui să pună pe gânduri mai mulți oameni, de ce se critică doar magistrații, ignorând restul categoriilor?
Pe scurt, legislația românească ține pe loc atât justiția, cât și societatea. Problema e că toată lumea se uită la magistrați ca la țapi ispășitori, dar cine va lua vina reală, când toți suntem în aceeași barcă? Iar vânătoarea de vrăjitoare împotriva magistraților se transformă în mereu aceleași crize creatorale ce par să nu mai aibă sfârșit.
“`
