“`html
O „actriță” de calculator stârnește panică și revoltă în rândul actorilor!
Cu adevărat șocant, Tilly Norwood nu e o actriță, nu, ci un produs al tehnologiei, un soi de chinuitor îmbrăcat în pixel, generat de un program de computer, antrenat pe munca unor actori reali, zice comunicatul, dar ce contează că nu aveau acordul sau banii lor, în fine, asta e lumea în care trăim, nu? Sindicatul furios, SAG-AFTRA adică, acuză că „nu are emoție” și chestii de genul, fără să se gândească că asta poate să ne ducă într-un abis, unde actori reali, uh, să nu mai aibă locuri de muncă. Asta e o nebunie! Tilly, sau cum o cheamă, nu rezolvă nimic, din contră, naște mai multe probleme, totul ca să tempereze artiștii adevărați, adică să-i lase pe drumuri, trăind dintr-o iluzie digitală, e plin și haos.
Atunci când SAG-AFTRA a zis că producătorii nu pot folosi „performeri sintetici” fără, cum să zic, un pic de notificare și negociere, păi ce mai înseamnă asta în 2023 când actorii s-au găsit la grevă timp de patru luni, bătaie de joc, toate pentru a reglementa situația asta, cu inteligența artificială pe cale să le mănânce existența!
Dar, să nu uităm părerea creatoarei Eline Van der Velden, care a descris-o pe Tilly ca pe o „operă de artă”, un fel de pensulă digitală, de parcă asta ar putea să șteargă cu buretele umanitatea și exprimarea reală a emoției, și a spus ceva despre animație și CGI, dar cum să o compari pe ea cu un actor, serios? Emily Blunt, vă zic, a fost șocată, a zis că-i terifiant, da, și chestia asta îți dă fiori pe șira spinării, „Vă rog, opriți-vă” a zis tăcută și supărată, în timp ce noi ne întrebăm, totuși, cine mai este uman în toată povestea asta?
În fine, reacțiile au fost titluri în sine, cu actrițe ca Melissa Barrera și Kiersey Clemons, care s-au aruncat în bătaia vântului pe rețele sociale, zbierând în cor despre cât de greșit este, iar Whoopi Goldberg, bineînțeles, că a trebuit să vină cu declarația ei: „Îi poți recunoaște oricând pe ei de noi” – dar de ce e așa, de fapt? Se face distincția între simpli roboți și artiști? Uite așa, ne întrebăm, dar, totodată cine ne mai aude? Aceasta e o lume a confuziei, a tehnologiei și a emoției pierdute!
“`
