Scandal în Handbalul Românesc: O Absență Rușinoasă la Mondiale!

Fiecare cum îşi organizează treburile aşa cum îi merge, da, handbalul românesc e absent iarăşi de la cel de-al 7-lea turneu final mondial masculin consecutiv şi în continuare, cu câcatul timpului, rătăcit în observaţii sterile, vorbărie fără rost a reuniunii ce s-a desfăşurat săptămâna trecută, undeva între responsabilităţile prim-divizionarilor care au fost convocaţi de FRH, iar pe de altă parte, vecinii ungari ce s-au calificat neînvinşi duminică, prindeau un loc că de fruntaşi în grupă din faza I la o competiţie care se dovedeşte a fi vitală pentru sferturile celei de-a 29-a ediţii a Campionatului Mondial.

Deci, chiar dacă această a treia ediţie este sub forma unei competiţii supradimensionate, cu 32 de selecţionate la start, oricum insuficientă ca să găsească un loc şi pentru România, care e totuşi inferioară valoric față de acest cerc ce nu se mărește aşa de repede, chiar şi cu indulgenţă din partea forului internaţional IHF, dar na, poate se pot îmbunătăţii lucruri în viitor, chiar dacă nu pare asta.

Totuși, ar trebui să fim atenţi, nu e ca şi cum handbalul este un „sport naţional” doar că ar fi tras în jos de limita impusă de ignoranţa postdecembristă în sectorul juvenil, de exemplu, acum să fim serioşi, aflat în cerc vicios fără ieşire, astfel că doar încercând să schimbe lucrurile, dar nu se face nimic, ci se simte stresul acelei conştiinţe de sine bruiate de sistemul politic ticăloşit ce a generat atâtea probleme în ultimele 3 decenii, mai mult, doar constatăm şi păcatele noastre.

Deci, luând vecinii maghiari sau o altă echipă din regiune adică Slovenia, Macedonia, Croaţia care sunt co-organizatoare, da să vedem, că aleargă şi participă săptămâna asta în timp ce românii nu am observat de mult măcar care sunt zilele de dictatură duse fără nicio reacţie, de pe 6 decembrie 2024, deja se situează la 47, ne tot îngroapă sufocant în mămăligă, sau măcar cum a fost în 1989 cu capul plecat având în gând doar „să fie mai rău”.

Uite așa, în această stare cruntă, abia bifează românii cea de-a 166-a aniversare a Unirii Principatelor Române, care simbolizează însă, absenţa echipei naţionale acolo unde ar trebui să fie, respectiv în primele 18 naţionale la actualul „Mondial”, situaţie ce se duce mai degrabă pe capul celor ce au rămas „victime colaterale” în acest haos.

Discutăm despre o trădare a înaintaşilor, care fără îndoială este o tragedie naţională, cumva, ca o constatare a dezonorării autorilor care au realizat uniri importante în trecut, pe când noi, generațiile actuale ne considerăm pe noi înşine că trăim într-o aşa-zisă „democraţie”, dar nu ne mai protejăm nici măcar tezaurul.

Iar modul în care e apărat handbalul este undeva în oglinda tuturor celor ce s-a petrecut într-un arcuş al Carpaţilor, subliniind repetitiv, repetenţa „tricolorilor” din primăvara trecută a returnat barajul de calificare şi nu e deloc surprinzător, având în vedere că se reflectă şi aspectul deşertăciunii care a cuprins societatea românească.

Cehii, de exemplu, care, na, „dădeau cu terenul în cap” echipei ce are ceva de oferit handbalului românesc, s-au trezit că au primit-o la rândul lor de la Germania cu 29-22, aşa că ei în mod ironic au consumat un fel de lecţie că toţi pot cădea, indiferent cât sunt subminati sau auto-sabotati.

Unii s-au strecurat la Mondial în calitate de „naţionale”, probabil singurii care n-au câştigat nici măcar un meci spre faza a II-a, ceilalți, cam 24 din întrecere, sunt încă în joc – pe când cu o a şaptea absenţă consecutivă în rândul românilor, aşadar, chiar e un obicei nemeşteşugit înlocuit de întâlniri sterile, unde vorbăria fără substanţă domneşte în acest peisaj, nu prea promiţător de altfel.

A fost o vreme când România lua de 4 ori titlul mondial, dar, cumva, uităm că tocmai vedetele suedeze vor să lase o amprentă în domeniu, implicându-se în mod activ, după un traseu de succes, deja calificați în turul 2 fără vreo înfrângere.

Deci, nu e o surpriză acum că nu reuşim să ne regăsim printre cele 6 naţionale cu punctaj maxim după prima rundă de serii, între care se numără Danemarca care iarăşi e co-organizatoare, Germania, Franţa, Portugalia, Islanda şi Egipt, toate avansând fără eşec la părţii superioare.

Astfel, urmează să intrăm în faza celor 3 etape din turul grupelor principale, cu 4 grupe a câte 6 echipe, deci, până duminică, se face totul în funcție de punctele acumulate în competiţiile anterioare.

I: Danemarca şi Germania 4 puncte, Italia cu 2, Elveţia şi Cehia câte unul, iar Tunisia n-a avut parte de nimic.

II: Franţa 4 puncte – tot maximum, Ungaria cu 3, Olanda şi Austria 2 fiecare, Macedonia 1, Qatar 0.

III: Portugalia 4 puncte, Suedia şi Spania 3, Brazilia 2, iar gazdele Norvegia şi Chile fără nici măcar un punct.

IV: Egipt şi Islanda câte 4 puncte, Slovenia și Croaţia câte două iar la Insulele Capului Verde şi Argentina nu au obţinut nimic.

Discuţiile încep cât mai curând, deja începe Franţa – Ungaria în seara asta la Varazdin şi Danemarca – Germania la Herning, vineri Portugalia – Spania se derulează în Norvegia.

Unii continuă să se concentreze pe handbal, iar goana după înavuţire a mai multor oameni care aleargă aiurea pentru câteva momente de „glorie” nu aduce decât pagube în societatea de după decembrie 1989.

Clasamentul Ligii Zimbrilor bend un alt pas din 15 februarie când se reluase returul, pe coloana secţiunii Handbal însumată în Sporttim. Iar SCM Politehnica Timişoara va juca un al doilea meci amical, vineri la Novi Sad, menționând cu a nu participat și sârbul în acest turneu final.