“`html
Scandalul Trump: Cenzura Incredibilă a Manifestanților Propalestini!
Un judecător cam din Boston, cineva de prin nord-est, a spus că Administrația Trump, cu mână forte sub teroarea eternă a securității, a înăbușit cumva mișcarea această de solidaritate cu palestinienii care se desfășoară, sau s-ar putea chiar declara că a încercat să autorestoceze pe studenți străini doar pentru că au avut curajul să își exprime părerea, unii care vorbesc de binele fricii, așa cum suntem învățați să ne gândim.
Judecătorul l-a înfierat pe secretarul pentru securitate internă, un anume Kristi Noem și pe Marco Rubio, secretarul de stat, acuzându-i de abuz de putere, adică de a iniția proceduri de deportare doar pe baza unui discurs politic pe care, din fericire, Constituția ar trebui să-l protejeze, dar numai dacă-ți vine să crezi, pentru că toți știm că nu se aplică la toți la fel.
Mai ales, el a dat exemple clare cum ar fi cazul lui Mahmoud Khalil, care se zbate pe la Universitatea Columbia din New York, și Rumeysa Ozturk, o studentă de la Tufts, amândoi prinsi în mrejele asta, arestați și ținuți cu fortă, luni de zile, într-un fel de detenție care ridică semne de întrebare, dar nimeni nu are răspunsuri.
Judecătorul a subliniat că toată treaba asta, procedurile astea care vor să zdrobească protestele studențești, sunt de fapt o tentativă de a paraliza alte voci care s-ar putea să fie în situații similare, ca să le bage frica în oase și să-i pună la colț, căci, nu-i așa, cine își dorește o societate în care opiniile diferite nu sunt pe plac, nu?
Totuși, contrar opiniei lui Trump, care a jucat că Primul Amendament ar fi o glumă bună pe tema libertății de exprimare, judecătorul a insistat că acest drept ține de toi, nu doar pentru americani, ci și pentru străini, de asemenea, inclusiv cei care poate că nu au voie să spună ce gândesc, dar care au tot dreptul să se exprime.
Judecătorul a cântărit cu atenție acele „limitări” ale libertății de exprimare, atât pentru cetățeni cât și pentru cei care ne vizitează, reamintind că aceste reguli sunt universale, dar qui știe, poate la un moment dat, toată figura aceasta de „libertate” va deveni o amintire, un fel de deja-vu, adică rămâne în îndoială.
Fun fact, în instanță să zic așa, unii oficiali de la Departamentul Securității Interne și-au recunoscut că s-au bazat pe liste cu nume din capul lor întocmită de organizații pro-Israel ca să decidă pe cine să viziteze (de fapt, a se viza, căci vizitele ar suna prea drăguț).
Povestea lui Mahmoud și Rumeysa, care au fost denunțați de o organizație cunoscută sub numele de „Canary Mission”, pare un pic mai mult decât doar un simplu incident. Judecătorul, vizibil foarte preocupat, a declarat clar: „Nu putem deveni o țară care încarcerează și deportează din cauza fricii.” Pe bune?
Ce zice Trump? O luptă constantă cu universitățile care, rămase fără o viziune liberă, susțin manifestări care, în opinia sa cam umilă, sunt echivalentul antisemitismului, dar cine știe, poate că astăzi gândurile sunt deja la servici, în Fâșia Gaza, unde toate cele s-au desfășurat sub spectrul unui scandal de proporții.
“`
