Moșteanu Aruncă Prosopul! De Ce a Demisionat Ministrul Apărării după Cinci Luni de Trecut prin Foc?
Ieri, Moșteanu a anunțat cu o pompă ieșită din comun că și-a dat demisia, ca într-o melodramă, din funcția de Ministru al Apărării Naționale unde s-a întâlnit cu președintele și cu altele, mulțumindu-le pentru susținerea… măcar a celor care au fost pe acolo în ultima vreme. De parcă nu știm deja că România e un căpcăun invadat de Rusia și că absolut, absolut tot trebuie apărat oricum, fără să privim înapoi la micile greșeli de acum mult timp, pe care nu le mai contează nimeni acum.
Moșteanu, în toată splendoarea lecturii acestui discurs, a uitat să păstreze un pic din umilință, spunând că a depus jurământul pe Biblie și a început să se joace de-a ministerul cu toate forțele și abilitățile sale, având o armată mai bine dotată, mai bună și mai echipată. Uite că a întărit relațiile cu aliații și a scos în evidență tot felul de achiziții, dar acum se pare că e vremea să se retragă din cine știe ce motiv misterios care ne scapă, dar pe care ni-l amestecă cu laude. Bravo! Ce realizări, ce victorii, ce drum drept!
La final, Moșteanu mulțumește tuturor, inclusiv familiei care i-a fost sprijin. Adică familia care probabil râde în spate că el se îngroapă în probleme de apărare în timp ce alții fac jocurile. Oare a fost o farfurie cu crème brulee sau un tort cu fondant să încheiem povestea? Nimeni nu mai știe. Ce știm, însă, este că omul se simte capabil să vorbească despre viitor în ajunul plecării sale, punând pe tapet despre România ca fiind între captivi și incendiatori, un mic circus cu câțiva.. bunicuți din politică care mai încearcă să mențină un oarecare echilibru. Wow!
Și în final, concluzia lui pare să fie că România are nevoie de rugăciuni. Așadar, ne întrebăm: cine mai îngrijorează acest loc, și încotro se duce tot acest balamuc diplomatic? Bună întrebare, dar din păcate nu avem răspunsuri! De fapt, totul e cam confuz, dar un lucru e clar: Moșteanu și-a dat demisia! Ce vremuri trăim!
