Scăderea dramatică a natalității: Ce se întâmplă cu familiile din România?

România se confruntă cu o criză demografică, iar datele publicate de INS din primele șapte luni ale anului 2023 confirmă un trend îngrijorător: scăderea dramatică a natalității. Cu aproximativ 84.000 de nou-născuți în această perioadă, viitorul demografic al României pare să se contureze într-un peisaj gri, cu un număr din ce în ce mai mic de copii.

Această tendință nu este nouă și a devenit un subiect de îngrijorare tot mai accentuat în ultimii ani. În România există localități unde nu s-a născut niciun copil în ultimii trei ani, iar sute de localități au înregistrat în 2023 cel mult cinci nașteri. Aceste cifre trag un semnal de alarmă cu privire la viitorul demografic al României.

Transformările sociale din ultimii ani au adus modificări semnificative în structura familiei și a societății românești. De la generația sandwich, care se confruntă cu responsabilități duble, sprijinind atât copiii, cât și părinții vârstnici, la creșterea numărului de cupluri care aleg să nu aibă copii din diverse motive, de la profesionale la personale, asistăm la o schimbare profundă a modelului familiei tradiționale.

Datele Eurostat arată că România are 1,7 milioane de cupluri fără copii, o creștere semnificativă față de acum 10 ani, când numărul acestora era de puțin peste un milion. Această tendință demonstrează o schimbare de paradigmă în percepția familiei și a rolului ei în societatea modernă.

Alte schimbări discrete la care asistăm:

• Creșterea familiilor transnaționale, în care partenerii trăiesc în țări diferite, un fenomen generat de migrația forței de muncă.
• Normalizarea divorțului și creșterea numărului de cupluri care preferă parteneriatul civil căsătoriei. Această tendință reflectă o evoluție a concepției despre relațiile de cuplu și o dorință de a construi relații bazate pe libertate și independență.
• Tranziția spre familii mai puțin numeroase decât cele ale generației anterioare. Această tendință poate fi explicată printr-un complex de factori, inclusiv emanciparea femeilor, carierele solicitante și costurile ridicate de creștere a copiilor.
• Datele din București arată o creștere semnificativă a numărului de mame care nasc la peste 30 de ani și chiar peste 40 de ani. Această tendință indică o amânare a maternității, legată de dorința femeilor de a se realiza profesional înainte de a deveni mame.
• Scăderea natalității are un impact direct asupra sistemului educațional. Mai puțini copii înseamnă mai puțini viitori elevi și studenți, ceea ce impune o reajustare a numărului de școli și de cadre didactice.

Ce spune un sociolog român, expert în sociologia familiei

Profesoara Maria Voinea, specialistă în sociologia familiei, explică tendințele actuale din perspectiva sociologiei: “Structura familiei se schimbă. Majoritatea familiilor de azi nu mai au nimic în comun cu cele de acum 50 de ani, în care bărbatul aducea banii în casă, iar femeia era mamă și gospodină. Potrivit datelor furnizate de Statistică, fenomenul de coabitare – ca număr de cupluri care preferă parteneriatul căsătoriei – are o creștere substanțială imediat după perioada studiilor liceale, în jurul vârstei de 20 de ani și a celei medii la căsătorie (28-29 de ani) și o scădere semnificativă după vârsta de 50 de ani.”

“Cei tineri, cei din grupa de vârstă 20-24 de ani au amânat sau preferă să amâne căsătoria, preferând să intre într-o relație de consensualitate. Au acest tip de relație de uniune consensuală sau concubinaj, cum i se spunea în trecut. Cert este că își amână căsătoria, având motive foarte variate”, explică profesoara Voinea.

“Femeile vor să facă mai întâi carieră, să se realizeze profesional. În al doilea rând, femeile vor să experimenteze mai multe status-uri sociale, mai multe roluri, evitând să intre prea devreme în relația de soție și de mamă. Ele amână așadar atât căsătoria, cât și conceperea primului copil. Asta face ca vârsta la care ele se mărită să depășească 30 de ani, iar uneori copiii să apară pe la 34-35 de ani”, subliniază profesoara Voinea.

Datele Recensământului arată că numărul femeilor care preferă parteneriatul căsniciei (uniune consensuală, coabitare, conviețuire) este în creștere. Interesant este că în zona rurală, unde se presupune că tradițiile sunt mai puternice, numărul acestor uniuni consensuale este mai ridicat decât în orașe. Această tendință sugerează că schimbările sociale afectează toate zonele geografice ale țării, indiferent de specificul cultural.

Traiectoria vieții se schimbă. Momentul întemeierii unei familii tradiționale se amână, la fel ca nașterea primului copil. Multe mame preferă să facă un copil înainte de a se căsători, iar căsătoria nu presupune neapărat același partener cu care au copilul. Aceste modificări ale tradițiilor reflectă o dorință de a construi relații de cuplu pe baza iubirii și a compatibilității, mai degrabă decât pe baza presiunii sociale sau a normelor tradiționale.

Rolurile în cuplu se schimbă. Creșterea ocupării forței de muncă a mamelor a fost însoțită de o creștere a timpului petrecut de tați cu copiii, creând noi roluri pentru părinți și pentru toți cei implicați în viața copiilor. Se așteaptă ca tații să joace un rol activ în educația parentală – și de obicei o fac – într-o măsură mult mai mare decât o făceau acum o jumătate de secol. Această implicare mai echilibrată a taților în creșterea copiilor reflecta o schimbare a percepției despre rolurile genului în societate.

Tiparele de fertilitate se schimbă. Această schimbare este legată de factori economici, dar și de tendințele care se manifestă în societate. Dacă în trecut părinții din clasa inferioară își trimiteau copiii la muncă de îndată ce a fost posibil, azi mai toți părinții își doresc pentru copiii lor să ajungă medici, avocați, doctori sau ingineri. Niciunul nu-și dorește să-și facă copilul sudor sau frigotehnist, deși salariile din aceste domenii sunt foarte bune, iar specialiștii sunt foarte apreciați. În ultimii ani, focusul s-a mutat pe profesia de psiholog sau psihoterapeut, domenii în care locurile la facultățile de profil sunt supra-aglomerate. Această tendință reflectă o dorință de a oferi copiilor o educație de nivel superior, cu o perspectivă mai bună pe piața muncii.

Scăderea natalității are implicații semnificative asupra societății românești. Pe lângă impactul asupra sistemului educațional, scăderea natalității creează o serie de provocări:

• Mai puține persoane disponibile pentru îngrijirea seniorilor. Această scădere a potențialelor persoane de sprijin poate exacerba problemele legate de îngrijirea seniorilor, punând ceea ce duce la o criză de personal pe măsură ce cererea de îngrijire crește odată cu îmbătrânirea populației.
• Lipsa forței de muncă: Cu mai puțini copii născuți, va exista o populație de vârstă activă mai mică în viitor. Acest lucru poate duce la deficit de forță de muncă, în special în sectoarele esențiale care se bazează pe lucrătorii mai tineri.
• Scăderea veniturilor din impozite: o forță de muncă mai mică se traduce prin venituri mai mici din impozitul pe venit, ceea ce poate tensiona finanțele publice. Această scădere a veniturilor fiscale poate afecta finanțarea serviciilor sociale, inclusiv educația și asistența medicală.
• Viabilitatea mecanismului de pensii: ratele scăzute ale natalității amenință sustenabilitatea sistemelor de securitate socială, care depind de un aflux constant de noi lucrători pentru a sprijini pensionarii. Cu mai puțini lucrători care contribuie la aceste sisteme, există riscul reducerii beneficiilor sau majorării impozitelor pentru forța de muncă rămasă.
• Capital social redus: deoarece familiile fac mai puțini copii, există mai puțini frați și membri ai familiei extinse care să ofere sprijin pe tot parcursul vieții. Asta poate duce la o scădere a angajamentului și a coeziunii sociale, deoarece persoanele cu mai puține legături familiale sunt mai puțin motivate să participe la activități comunitare.
• Izolare sporită: Tendința către familii mai mici și mai puțini copii poate duce la o izolare sporită atât în ​​rândul celor în vârstă, cât și al generațiilor mai tinere. Cu mai puțini membri ai familiei pe care să se bazeze, adulții în vârstă pot experimenta singurătate și lipsă de sprijin, ceea ce poate avea un impact negativ asupra sănătății mentale și fizice.

În ciuda scăderii ratei natalității, studiile indică faptul că dorința de a avea copii nu s-a schimbat semnificativ în rândul adulților tineri. Mulți încă intenționează să aibă doi copii, asemănător generațiilor trecute. Cu toate acestea, se confruntă cu bariere care îi împiedică să atingă acest obiectiv, ceea ce duce la mai puține nașteri efective. Procentul de indivizi care declară că nu intenționează să aibă copii a crescut, dar numai acest lucru nu explică pe deplin scăderea nașterilor. Aceste bariere includ costurile ridicate de creștere a copiilor, lipsa locurilor în creșe și grădinițe, incertitudinea economică, instabilitatea socială și presiunea exercitată de carierele solicitante.

Schimbările culturale joacă, de asemenea, un rol important în scăderea natalității. Societățile cu mai puțini copii devin adesea mai puțin prietenoase cu copiii, creând medii care susțin mai puțin familiile. De exemplu, în Coreea de Sud, o cultură care a devenit din ce în ce mai anti-copil, a dus la înființarea de “zone fără copii” în spațiile publice. Această tendință poate fi observată și în România, unde spațiile publice sunt adesea neprietenoase cu familiile cu copii, lipsind locurile de joacă, spațiile de schimbare pentru copii, sau accesul la servicii de îngrijire a copiilor.

Scăderea natalității este o problemă complexă care necesită o abordare multi-dimensională. Guvernul trebuie să ia măsuri urgente pentru a stimula natalitatea, prin programe de sprijin pentru familii, prin îmbunătățirea infrastructurii educaționale și de îngrijire a copiilor, prin promovarea egalității de gen și prin crearea unui mediu social mai prietenos cu familiile. De asemenea, este esențial să se conștientizeze importanța familiei și a copiilor pentru viitorul societății românești.

Viitorul demografic al României depinde de deciziile pe care le vom lua astăzi. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru a crea un viitor mai bun pentru copiii noștri, prin politici sociale care să susțină familiile și să stimuleze natalitatea. Doar printr-o colaborare între guvern, societate civilă și cetățeni putem contribui la un viitor mai luminos pentru România.