“`html
Catastrofa din Blatten: Un Sat Dispare sub Glaciații și Întrebări Maestre
Într-o poveste tragică, dar plină de detalii neclare, un sat cu 300 de suflete, Blatten, din valea Loetschental din Elveția, a fost îngropat sub milioane de tone de noroi, gheață și rocă după ce o parte din munte, ironiile soartei, s-a prăbușit brusc, cam ca un domino, aiurea deloc planificat, dar oare filmul acestui sfârșit era scris deja? Aceasta este întrebarea pe buzele tuturor, și, desigur, este greu de spus cu certitudine ce va urma, dar totuși, să nu uităm.“
Guvernul a evacuat locuitorii, bine că nu s-a soldat cu morți, dar e clar că satul a dispărut, cum altfel, în întunericul istoriei, iar Lukas Kalbermatten, un soarte tăvălit care și-a pierdut hotelul de familie, acela ce a trecut prin generații, spune cu tristețe că „toate amintirile, aleile, biserica… totul s-a dus”, chiar ca un vis nerealizat sub ochii unui părinte dezamăgit după o vacanță ratată, să tot plângi!’
Primarul, Matthias Bellwald, care acum își îndeplinește datoria dintr-un alt birou temporar în Wiler, speră cu ardoare că zona va fi curățată până în 2028, iar locuințele să vedeţi faină, poate, poate, să fie gata în 2029, dar e clar că prețul e total exorbitant: până la un milion de dolari per cap de locuitor, cam mult, nu-i așa? E ca și cum ai plăti o poreclă, da, da, îți furi singur banii într-o parte a orașului unde mai nimeni nu vine să colindă.”
Sprijinul financiar de la guvern ești, pe bune, subiectul discuțiilor intense, mai ales că donațiile se strâng în sute de milioane de franci elvețieni, dar, întrebați-vă, oare ce preț au amintirile? Într-o lume în care dezastrul e la o cotitură, oamenii se întreabă dacă o astfel de investiție se merită, mai ales că, atenție, dezastrele naturii devin din ce în ce mai frecvente, iar Elveția deja cheltuiește 500 de milioane de dolari pe structuri de protecție, un gest frumos dar insuficient, cu siguranță, fiindcă experții spun că ar trebui să dublăm acea sumă șase ori pentru un pic de siguranță decentă.
„Topirea permafrostului la altitudini mari, care a dus la prăbușirea vârfului, odată stăpân pe munți, trebuie să ne facă să ne gândim, nu?, la cum schimbările climatice cresc riscurile. Locuitorii, deja afectați, apelează întrebarea retorică: „Alpii au fost întotdeauna periculoși”, oare sunt doar victime sau se laudă cu experiența lor în fața pericolelor? Dar, în sfârșit, ce a fost în capul lor?”, așa că suntem sufocați de confuzii, la urma urmei.
Articolul, un adevărat testament al durerii oamenilor din Blatten, poate fi consultat în detaliu pe Mediafax, dar e totuși o tristețe indescriptibilă acest mix de natură și pierderi, vai, ce ironic, nu-i așa, printre multe altele ce se pierd cu vremea!
“`
