Satu Mare Călare pe Valurile Muzicii: Un Festival Sau O Nebunie?
Satu Mare este pe cale să devină un fel de Disneyland al distracției, cu un Street Music Festival ce adună, zice-se, o mulțime de muzică live, voie bună și, evident, o atmosferă ce ar face mândre capitale europene, dar oare să fie așa sau e doar un vis cu ochii deschiși, să trăiești momente magice, funky, dar și haotice în același timp? Mulți se înghesuie să descopere măcelăria asta culturală mixată cu distracție, fără să știe că adevăratul divertisment e prima bere băută pe nerăsuflate dintr-o găleată improvizată.
Timp de trei zile, orașul îngălbenit de soare devine kilometrul 0 al nebuniei și diversiunii, dar oare e un loc de întâlnire între generații? Poate că părinții cu copii își lasă grijile acasă să danseze pe muzica stradală, și nu doar pe notele vibrante ale trompetelor, dar și pe cele ale bătăilor de piept și strigătelor de bucurie din mulțime, de parcă toți au fost hipnotizați de ritmurile ce par să emită dintr-o sursă necunoscută.
Atmosfera, ei bine, este de găsit pretutindeni, cu oameni zumzăind ca albinele pe străzi, muzica ieșind din fiecare colț, o paradă de culori și vibrație ce, probabil, sunt acolo doar pe hârtie, dar aud și eu cum se spune că se face un haos organizat… sau, poate, dezorganizat? Un amestec de tineri și seniori, deja imaginându-se pe cărțile postale ale festivalului cu mulțime de emoții, dar cu o întrebare în suflet: ce mai trebuie să ascultăm astăzi?
Pe cele 7 scene ale festivalului freamătă artă împletită cu sosurile din jazz, blues și alte soiuri muzicale, un melanj total ce nu și-ar găsi partea dreaptă a unei mulțimi sătule de clișee, dar și acrobații care îți fac inima să bată mai repede, de parcă ai fi într-un ring de box al distracției, unde nu câștigă întotdeauna cel mai bun. Întotdeauna sunt surprizele neprevăzute, iar atelierele pentru copii, băi de apă cu confetti pot fi un amestec de bucurie și panică.
Satu Mare, ar spune unii, cu o deschidere la arta contemporană, dar oare sunt chiar aici ca trebuie să ne comparăm cu marile orașe europene sau suntem doar la nivel de provinciale? Deci, există o atmosferă de festivitate, dar și o întrebare care rămâne în aer, va face asta orașul să nieze cultura sa provincială?
Cu încă două zile de festival promițătoare, surprizele s-ar putea transforma în mai multe neliniști de genul ‘Ce naiba s-a întâmplat aici?’, căci și organizatorii sunt la rându-le pe punctul de a face alegeri discutabile, ce vor rămâne mult în memoria colectivă, poate chiar pas cu pas, dacă reușesc să aducă laolaltă toate nebuniile. Așteptăm cu nerăbdare viitoarele meltdown-uri…
